CENTRIFUGÁRE s. f. Acțiunea de a centrifuga; operație de separare prin sedimentare sau prin filtrare, sub acțiunea forței centrifuge, a componenților cu densități diferite dintr-un lichid eterogen. – V. centrifuga. (Sursa: DEX '98 )
CENTRIFUGÁREs.f. Acțiunea de a centrifuga; operație de separare, prin sedimentare sau filtrare centrifugă, a componenților unui amestec eterogen. [< centrifuga, după fr. centrifugation]. (Sursa: DN )
CENTRIFUGÁREs. f. operație de separare, prin sedimentare sau filtrare centrifugă, a componenților cu densități diferite dintr-un amestec eterogen. (< centrifuga) (Sursa: MDN )
centrifugáre s. f., g.-d. art. centrifugării; pl. centrifugări (Sursa: Ortografic )
CENTRIFUGÁ, pers. 3 centrifughează, vb. I. Tranz. A efectua o mișcare centrifugă. – Din centrifug. Cf. fr. centrifuger. (Sursa: DEX '98 )
A CENTRIFUGÁ ~ghéztranz. A supune unei mișcări centrifuge. /<fr. centrifuger (Sursa: NODEX )
CENTRIFUGÁvb. I. tr. A da o mișcare centrifugă; a supune unei forțe centrifuge; a trece (un material) printr-o pompă centrifugă. [Cf. fr. centrifuger]. (Sursa: DN )
CENTRIFUGÁvb. tr. a efectua o centrifugare. (< fr. centrifuger) (Sursa: MDN )
centrifugá vb., ind. prez. 1 sg. centrifughéz, 3 sg. și pl. centrifugheáză (Sursa: Ortografic )