CELULÓZĂ s. f. Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulari ai plantelor și care are o largă întrebuințare în industria hârtiei, a lacurilor, a fibrelor artificiale, a maselor plastice etc. – Din fr. cellulose. (Sursa: DEX '98 )
CELULÓZĂf. Substanță organică existentă în membrana celulelor vegetale, care are diferite întrebuințări în industrie (la fabricarea hârtiei, a fibrelor sintetice, a lacurilor, a maselor plastice, a explozivilor etc.). [G.-D. celulozei] /<fr. cellulose (Sursa: NODEX )
CELULÓZĂs.f. Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulelor plantelor, cu o largă întrebuințare în industrie. [< fr. cellulose]. (Sursa: DN )
CELULÓZĂs. f. substanță organică din pereții celulelor plantelor, în industria hârtiei, a lacurilor, explozivilor etc.; lignoză. (< fr. cellulose) (Sursa: MDN )
CELULÓZĂ s. f. Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulari ai plantelor și care are o largă întrebuințare în industrie. – Fr. cellulose. (Sursa: DLRM )
celulóză s. f., g.-d. art. celulózei; pl. celulóze (Sursa: Ortografic )
celulóză f., pl. e (d. célulă). Chim. Substanța care formează scheletu vegetalelor, precum și al animalelor numite tunicierĭ (și în acest caz se numește tunicină). Celuloza e destul de curată în măduva de soc și în bumbac. M****ă în acid sulfuric și spălată îndată în apă, dă idroceluloza [!], numită și pergament vegetal. (Sursa: Scriban )
CELULOZĂ (‹ fr. {i}) s. f. Polizaharid (C6H10O5)n format din resturi de glucoză, component principal al pereților celulari ai plantelor; nu este digerată de sucurile digestive la om, ci numai la rumegătoare. Substanța pură se prezintă ca o masă albă, lucioasă, mătăsoasă, cu aspect amorf; se obține din lemn, stuf, paie de cereale etc. prin diferite tratamente chimice. Materie primă pentru ind. hîrtiei, a lacurilor, a fibrelor artificiale, a maselor plastice, a explozivilor etc. (Sursa: DE )
