CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. – Din fr. célibataire. (Sursa: DEX '98 )
CELIBATÁR, -Ă s.m. și f. Persoană necăsătorită, burlac, holtei. [< fr. célibataire]. (Sursa: DN )
CELIBATÁR, -Ă s. m. f. persoană necăsătorită. (< fr. célibataire) (Sursa: MDN )
CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită; burlac, holtei. – După fr. célibataire. (Sursa: DLRM )
CELIBATÁR s., adj. burlac, cavaler, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău. (A rămas ~.) (Sursa: Sinonime )
Celibatar ≠ familist (Sursa: Antonime )
celibatár s. m., pl. celibatári (Sursa: Ortografic )
celibatár, -ă adj. și s. (fr. célibataire, d. célibat, celibat). Necăsătorit, burlac. (Sursa: Scriban )
CELIBATÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană (mai ales bărbat) necăsătorită; burlac; holtei; flăcău. /<fr. célibataire (Sursa: NODEX )
celibatáră s. f., g.-d. art. celibatárei; pl. celibatáre (Sursa: Ortografic )
| celibatar substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | celibatar | celibatarul | celibatară | celibatara |
| plural | celibatari | celibatarii | celibatare | celibatarele |
| genitiv-dativ | singular | celibatar | celibatarului | celibatare | celibatarei |
| plural | celibatari | celibatarilor | celibatare | celibatarelor |
| vocativ | singular | celibatarule | celibataro |
| plural | celibatarilor | celibatarelor |
