CELESTÍNĂ s. f. Sulfat de stronțiu natural, sticlos-transparent, incolor sau ușor colorat, întrebuințat ca materie primă la prepararea sărurilor de stronțiu. – Din fr. célestine. (Sursa: DEX '98 )
CELESTÍNĂf. Mineral natural semitransparent sau ușor colorat, întrebuințat ca materie primă la prepararea sărurilor de stronțiu și în industria farmaceutică. /<fr. célestine (Sursa: NODEX )
CELESTÍNĂs. f. sulfat natural de stronțiu. (< fr. célestine) (Sursa: MDN )
CELESTÍNĂ s. f. Sulfat de stronțiu natural, întrebuințat ca materie primă pentru prepararea compușilor de stronțiu. – Fr. célestine. (Sursa: DLRM )
celestínă s. f., g.-d. art. celestínei (Sursa: Ortografic )
celestínă f., pl. e (lat. caelestis, ceresc, adică „de coloarea [!] ceruluĭ”). Min. Sulfat natural de stronțiŭ (un mineral de ordinar albastru). (Sursa: Scriban )
CELESTÍN, s. m. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. – Din fr. célestin. (Sursa: DEX '98 )
CELESTÍN, -Ăs.m. și f. Călugăr aparținând unui ordin catolic fundat în 1251. [< fr. célestin]. (Sursa: DN )
CELESTÍNs. m. călugăr aparținând unui ordin catolic fundat în 1251. (< fr. célestin) (Sursa: MDN )
celestín s. m., pl. celestíni (Sursa: Ortografic )
CELESTINĂ (‹ fr. {i}; {s} lat. celestis „ceresc”) s. f. Sulfat natural de stronțiu, de culoare alb-albăstruie, transparent, cu luciu sticlos sidefos, format în filoane hidrotermale sau în roci sedimentare sub formă de nodule sau cuiburi. Constituie principala sursă de stronțiu (56,4 %). Se utilizează în pirotehnie, ind. zahărului. (Sursa: DE )
Declinări/Conjugări
celestin substantiv
masculin
feminin
nearticulat
articulat
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
celestin
celestinul
celestină
celestina
plural
celestini
celestinii
celestine
celestinele
genitiv-dativ
singular
celestin
celestinului
celestine
celestinei
plural
celestini
celestinilor
celestine
celestinelor
vocativ
singular
celestinule
celestino
plural
celestinilor
celestinelor
celestină
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.