CELÉST, -Ă, celești, -ste, adj. (Livr.; poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat, divin. – Din fr. céleste, lat. caelestis. (Sursa: DEX '98 )
CELÉST, -Ă adj. 1. Ceresc. 2. (Fig.) Foarte frumos, splendid, minunat. [< fr. céleste, it. celeste, cf. lat. caelestis]. (Sursa: DN )
CELÉST, -Ă adj. 1. ceresc. 2. (fig.) splendid, minunat, divin. (< fr. céleste, lat. caelestis) (Sursa: MDN )
CELÉST, -Ă, celești, -ste, adj. (Franțuzism, poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat. – Fr. céleste (lat. lit. caelestis). (Sursa: DLRM )
CELÉST adj. v. ceresc, divin, dumnezeiesc, minunat, sfânt, splendid, superb. (Sursa: Sinonime )
Celest ≠ pământesc, teluric, terestru (Sursa: Antonime )
celést adj. m., pl. celéști; f. sg. celéstă, pl. celéste (Sursa: Ortografic )
CELÉST ~stă (~ști, ~ste) livr. poet. 1) Care ține de cer; propriu cerului; ceresc. Spațiu ~. 2) fig. Care este uimitor de frumos; splendid; divin. /<fr. céleste, lat. celestis (Sursa: NODEX )
| celest adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | celest | celestul | celestă | celesta |
| plural | celești | celeștii | celeste | celestele |
| genitiv-dativ | singular | celest | celestului | celeste | celestei |
| plural | celești | celeștilor | celeste | celestelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
