Dex.Ro Mobile
CEAPRÁZ, ceaprazuri, s. n. 1. Șiret, panglică sau ciucure de mătase sau de fir, cu care se împodobesc hainele (militare), draperiile, tapițeriile etc. 2. Poziția alternativă a dinților de ferestrău într-o parte și în alta, în afara planului pânzei, pentru a face mai ușoară tăierea materialului. 3. Călcător (III 1, 2). – Din tc. çapraz. (Sursa: DEX '98 )

CEAPRÁZ, ceaprazuri, s. n. Șiret sau panglică de mătase sau de fir, cu care se împodobesc hainele (militare). – Tc. çapraz. (Sursa: DLRM )

CEAPRÁZ s. 1. v. firet. 2. (TEHN.) călcător, (reg.) ceaprazar, dințar, zimțar. (~ pentru ferăstrău.) 3. (TEHN.) apăsător, călcător. (~ la mașina de cusut.) (Sursa: Sinonime )

ceapráz (ceaprázuri), s. n. – 1. Șiret, panglică, galon, firet. – 2. Marginea încălțămintei. – 3. Călcător, zimțar. – Var. cepraz(ă), ce(a)prag. Tc. çapraz (Cihac, II, 559; Miklosich, Fremdw., 82; Șeineanu, II, 123; Meyer 442; Lokotsch 396); cf. ngr. τσαπράζι, alb. tšapraz, bg. čapraz, pol. szabraka, de unde germ. Schabracke, fr. schabraque. – Der. ceprăzar (var. ceaprăzar, ce(a)prăgar), s. m. (fabricant sau negustor de ceaprazuri); ceaprăzărie, s. f. (prăvălie în care se vînd ceaprazuri; meseria de ceaprazar). (Sursa: DER )

ceapráz s. n. (sil. -praz), pl. ceaprázuri (Sursa: Ortografic )

ceapráz n., pl. urĭ (turc. čapraz, d. pers. čeprast, brîu de metal al ĭenicerilor. V. șabracă). Găitan de ornat uniformele militare (ca cele de cavalerie): haĭnă cu ceaprazurĭ (la haĭnele femeĭeștĭ, ob. pasmanterie). Instrument de găurit copitele la potcovit. Sfredel foarte mic (Cov). Instrument de îndreptat dințiĭ fĭerăstrăuluĭ (numit și ceapráznic în Munt. est și călcătoare în Mold.). Fĭerăstrăŭ cu ceapraz (saŭ rostit), cu dințiĭ îndreptațĭ unu 'ntr´o parte, și altu într´alta ca să taĭe maĭ bine. – Mold. vechĭ ceprag, pl. e. V. canaf și galon 1. (Sursa: Scriban )

CEAPRÁZ1 ~uri n. Sfoară de mătase sau de fir, folosită ca podoabă pentru obiectele de îmbrăcăminte sau de mobilă; șnur; găitan; brandenburg; firet. /<turc. çapraz (Sursa: NODEX )

CEAPRÁZ2 ~uri n. 1) Înclinare alternativă a dinților ferăstrăului. 2) Instrument pentru ascuțit ferăstraiele; dințar; zimțar. /<turc. çapraz (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
ceapraz   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ceapraz ceaprazul
plural ceaprazuri ceaprazurile
genitiv-dativ singular ceapraz ceaprazului
plural ceaprazuri ceaprazurilor
vocativ singular
plural