CEAINĂRÍE, ceainării, s. f. (Înv.) Local în care se servea ceai (2). – Ceaină (înv. „ceainărie” < rus.) + suf. -ărie. (Sursa: DEX '98 )
CEAINĂRÍE, ceainării, s. f. (Înv.) Local unde se servea ceai. – Din ceaină (înv., < rus čajnyj) + suf. -ărie. (Sursa: DLRM )
CEAINĂRÍE s. (prin Mold.) ceaină. (Sursa: Sinonime )
ceainăríe s. f., art. ceainăría, g.-d. ceainăríei; pl. ceainăríi, art. ceainăríile (Sursa: Ortografic )
ceaĭnăríe f. Ceaĭnic, local de băut ceaĭ. (Sursa: Scriban )
CEAINĂRÍE ~i f. Local de alimentație publică unde se servește ceai. [Sil. ceai-nă-] /<rus. ceainağjia + suf. ~ărie (Sursa: NODEX )
| ceainărie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ceainărie | ceainăria |
| plural | ceainării | ceainăriile |
| genitiv-dativ | singular | ceainării | ceainăriei |
| plural | ceainării | ceainăriilor |
| vocativ | singular | ceainărie, ceainărio |
| plural | ceainăriilor |
