CAVILÁȚIE s.f. (Liv.) Argument verbal care nu atinge fondul serios al lucrurilor; sofism; declamație goală. [Cf. fr. cavillation, lat. cavillatio]. (Sursa: DN )
CAVILÁȚIE s. f. argument verbal care nu atinge fondul serios al lucrurilor; sofism. (< fr. cavillation, lat. cavillatio) (Sursa: MDN )
caviláție s. f., pl. caviláții (Sursa: Ortografic )
| cavilație substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cavilație | cavilația |
| plural | cavilații | cavilațiile |
| genitiv-dativ | singular | cavilații | cavilației |
| plural | cavilații | cavilațiilor |
| vocativ | singular | cavilație, cavilațio |
| plural | cavilațiilor |
