Dex.Ro Mobile
Vezi 39 expresii

« Back
CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. [Pr.: ca-u-] – Din fr. causer, it. causare. (Sursa: DEX '98 )

A CAUZÁ ~éz tranz. A face să se producă; a provoca; a pricinui; a aduce; a produce. [Sil. ca-u-] /<fr. causer (Sursa: NODEX )

CAUZÁ vb. I. tr. A fi cauza unui fenomen, a unei întâmplări etc.; a pricinui, a produce. [Pron. ca-u-. / < it. causare]. (Sursa: DN )

CAUZÁ vb. tr. a pricinui, a produce, a determina. (< fr. causer, lat. causari) (Sursa: MDN )

CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. [Pr.: ca-u-] – După fr. causer. (Sursa: DLRM )

CAUZÁ vb. 1. v. provoca. 2. v. stârni. 3. v. aduce. (Sursa: Sinonime )

cauzá vb. (sil. ca-u-), ind. prez. 1 sg. cauzéz, 3 sg. și pl. cauzeáză (Sursa: Ortografic )

cauzéz v. tr. (fr. causer; lat. causari). Pricinuĭesc, produc, sînt cauza unuĭ lucru: lovirea cauzează durere. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
cauza   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cauza cauzare cauzat cauzând singular plural
cauzea cauzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cauzez (să) cauzez cauzam cauzai cauzasem
a II-a (tu) cauzezi (să) cauzezi cauzai cauzași cauzaseși
a III-a (el, ea) cauzea (să) cauzeze cauza cauză cauzase
plural I (noi) cauzăm (să) cauzăm cauzam cauzarăm cauzaserăm, cauzasem*
a II-a (voi) cauzați (să) cauzați cauzați cauzarăți cauzaserăți, cauzaseți*
a III-a (ei, ele) cauzea (să) cauzeze cauzau cauza cauzaseră
* Formă nerecomandată

cauză   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cauză cauza
plural cauze cauzele
genitiv-dativ singular cauze cauzei
plural cauze cauzelor
vocativ singular cauză, cauzo
plural cauzelor