CATÓNIC, -Ă, catonici, -ce, adj. (Rar) Aspru, sever. – Din n. pr. Cato. (Sursa: DEX '98 )
CATÓNIC, -Ă adj. (Rar) Aspru, sever; catonian. [Cf. catonico]. (Sursa: DN )
CATÓNIC, -Ă adj. aspru, sever; catonian. (< it. catonico) (Sursa: MDN )
catónic adj. m., pl. catónici; f. sg. catónică, pl. catónice (Sursa: Ortografic )
| catonic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | catonic | catonicul | catonică | catonica |
| plural | catonici | catonicii | catonice | catonicele |
| genitiv-dativ | singular | catonic | catonicului | catonice | catonicei |
| plural | catonici | catonicilor | catonice | catonicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
