Dex categoric, categoric, definiţie categoric, dex.ro Mobile

Cum te văd și cum mă vezi = evident, clar, sigur, categoric
Scurt și cuprinzător = a) formulă prin care se arată că o expunere este redusă la esențial; b) fără nici o discuție, categoric, e în zadar să mai lungim vorba
Sus și tare = a) ferm, categoric, energic; b) în auzul tuturor, în gura mare

CATEGÓRIC, -Ă, categorici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără condiții sau alternative; precis, hotărât; necondiționat. ♦ Clar, limpede. ◊ Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa. – Din fr. catégorique, lat. categoricus. (Sursa: DEX '98 )

CATEGÓRIC, -Ă adj. (adesea adv.) Precis, hotărât; necondiționat. ♦ (Log.; despre judecăți) În care legătura dintre subiect și predicat este necondiționată și sigură. [Cf. fr. catégorique, lat. categoricus]. (Sursa: DN )

CATEGÓRIC, -Ă adj. (și adv.) precis, hotărât; necondiționat. ◊ (log.; despre judecăți) în care legătura dintre subiect și predicat este necondiționată și sigură. (< fr. catégorique) (Sursa: MDN )

CATEGÓRIC, -Ă, categorici, -e, adj. (Adesea adverbial) Fără condiții sau alternative, precis, hotărât; necondiționat. ◊ Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa. – Fr. catégorique (lat. lit. categoricus). (Sursa: DLRM )

CATEGÓRIC adj., adv. 1. adj. decis, expres, ferm, formal, hotărât, neezitant, neoscilant, net, tranșant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 2. adv. decis, ferm, hotărât, net, tranșant, (reg.) regulat, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~.) 3. adj. v. răspicat. 4. adj. v. indiscutabil. 5. adj. v. evident. 6. adj. cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (Boxerul a manifestat o superioritate ~.) 7. adj. v. sigur. (Sursa: Sinonime )

Categoric ≠ necategoric (Sursa: Antonime )

categóric adj. m., pl. categórici; f. sg. categórică, pl. categórice (Sursa: Ortografic )

categóric, -ă adj. (vgr. kategorikós). Clar, precis: răspuns categoric. Imperativ categoric, în doctrina luĭ Kant, regulă de acțiune care se impune voințeĭ ca o comandă universală și absolută. Adv. În mod categoric. (Sursa: Scriban )

CATEGÓRIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de categorie; propriu categoriei. 2) Care nu admite nici un fel de condiții. Un refuz ~. /<fr. catégorique, lat. categoricus (Sursa: NODEX )

CATEGÓRIC2 adv. În mod hotărât; fără șovăieli. L-a refuzat ~. /<fr. catégorique, lat. categoricus (Sursa: NODEX )

categoric adjectiv		masculin		feminin
categoric adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	categoric	categoricul	categorică	categorica
nominativ-acuzativ	plural	categorici	categoricii	categorice	categoricele
genitiv-dativ	singular	categoric	categoricului	categorice	categoricei
genitiv-dativ	plural	categorici	categoricilor	categorice	categoricelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—