CATATÓNIC, -Ă adj. Referitor la catatonie. [< fr. catatonique]. (Sursa: DN )
catatónic adj. m., pl. catatónici; f. sg. catatónică, pl. catatónice (Sursa: Ortografic )
| catatonic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | catatonic | catatonicul | catatonică | catatonica |
| plural | catatonici | catatonicii | catatonice | catatonicele |
| genitiv-dativ | singular | catatonic | catatonicului | catatonice | catatonicei |
| plural | catatonici | catatonicilor | catatonice | catatonicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
