CATASTRÓFĂ,catastrofe, s. f. Eveniment tragic de mari proporții, cu urmări dezastruoase; dezastru, nenorocire, calamitate; tragedie. – Din fr. catastrophe, lat. catastropha. (Sursa: DEX '98 )
CATASTRÓFĂs.f.1. Nenorocire mare, dezastru, calamitate; tragedie. 2. Momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice; deznodământ. [< fr. catastrophe, cf. gr. katastrophe – revărsare, întoarcere]. (Sursa: DN )
CATASTRÓFĂs. f. 1. momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice grecești; deznodământ. 2. eveniment tragic, nenorocire mare, dezastru, calamitate. (< fr. catastrophe, lat. catastropha, gr. katastrophe) (Sursa: MDN )
CATASTRÓFĂ,catastrofe, s. f. Eveniment tragic de mari proporții, cu urmări dezastruoase; dezastru. – Fr. catastrophe (lat. lit. catastropha). (Sursa: DLRM )
CATASTRÓFĂ s. v. dezastru. (Sursa: Sinonime )
catastrófă s. f., g.-d. art. catastrófei; pl. catastrófe (Sursa: Ortografic )
catastrófă f., pl. e (vgr. katastrophé. V. strofă). Mare răsturnare de lucrurĭ, nenorocire imensă, ruină, crah. V. cataclizm. (Sursa: Scriban )
CATASTRÓFĂ ~ef. Eveniment tragic de mari proporții, survenit pe neașteptate, cu urmări dezastruoase. 2) (în tragediile antice) Punctul culminant al acțiunii. [G.-D. catastrofei] /<fr. catastrophe, lat. catastropha (Sursa: NODEX )
CATASTROFÁv. I. tr. (Franțuzism) A consterna, a descuraja. ♦ A produce asupra cuiva o catastrofă. [< fr. catastropher]. (Sursa: DN )
CATASTROFÁvb. tr. a consterna, a descuraja. ◊ a produce cuiva o catastrofă. (< fr. catastropher) (Sursa: MDN )
catastrofá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. catastrofeáză (Sursa: Ortografic )