Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

CATASTÍF, catastife, s. n. (Înv. și fam.) Registru, condică. ◊ Expr. A avea (pe cineva sau ceva însemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a avea sau a ține evidența faptelor cuiva (spre a se răzbuna pe el). [Var.: catastíh s. n.] – Din ngr. katástihon. (Sursa: DEX '98 )

CATASTÍF, catastife, s. n. Registru, condică. ◊ Expr. A avea (pe cineva sau ceva însemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a ține evidența faptelor cuiva (spre a se răzbuna pe el). [Var.: catastíh s. n.] – Ngr. katastihon. (Sursa: DLRM )

CATASTÍF s. v. condică. (Sursa: Sinonime )

catastíf (catastífe), s. n. – Carte, registru. – Var. (înv.) catastiv, catastih. Ngr. ϰατάστιχον (Murnu 11; cf. REW 1762); cf. cadastru. – Der. catastișel, s. f. (înv., codicil). (Sursa: DER )

catastíf s. n., pl. catastífe (Sursa: Ortografic )

catastíf și (maĭ vechĭ) -íh n., pl. ife și ihurĭ (ngr. katástihon. V. stih și cadastru). Condică, registru. Fam. A trece la catastif, a înregistra. – Pl. vechĭ și -íșe. (Sursa: Scriban )

CATASTÍF ~e f. înv. Caiet gros de format mare în care se notau diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; registru; condică. ◊ A trece pe cineva la ~ a ține evidența faptelor cuiva având intenții rele. /<ngr. katástihon (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
catastif   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular catastif catastiful
plural catastife catastifele
genitiv-dativ singular catastif catastifului
plural catastife catastifelor
vocativ singular
plural