CATARÁMĂ,catarame, s. f. Piesă din metal, os, material plastic etc., cu care se încheie o cingătoare, o curea etc. sau care este folosită ca obiect decorativ la confecții. ◊ Loc. adj. și adv. (Fam.) La cataramă = zdravăn, strașnic. ◊ Expr. Prieteni la cataramă = prieteni foarte buni. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
CATARÁMĂ,catarame, s. f. Inel sau pătrat din metal, os etc., cu care se strânge sau se încheie o cingătoare. ◊ Loc. adj. și loc. adv. (Fam.) La cataramă = zdravăn, strașnic. ◊ Expr. Prieten la cataramă = prieten intim. – Sas (neatestat) kattenramen (germ. kattenriemen „curea cu lanț”). (Sursa: DLRM )
CATARÁMĂ s. (reg.) sponcă. (~ la curea.) (Sursa: Sinonime )
catarámă (cataráme), s. f. – Piesă din metal cu care se încheie o cingătoare. – Var. cătăramă. Origine incertă. După Lacea, Dacor., III, 741 din germ. DAR și Gáldi, Dict., 191), din germ. Kettenriemen, prin intermediul pronunțării săs. (*kattenramen, care nu este documentată). Der. este posibilă, însă marea răspîndire a cuvîntului rom. nu se potrivește cu ideea unui împrumut săs. Bogrea, Dacor., IV, 798 (cf. Lokotsch 1089) preferă să se refere la tc. kantarma. – Der. (în)cătărăma, vb. (a prinde în cataramă); descătărăma, vb. (a desface, a descheia). (Sursa: DER )
catarámă s. f., g.-d. art. catarámei; pl. cataráme (Sursa: Ortografic )
catarámă f., pl. e și cătărămĭ (turc. kantarma și kantyrmu, frîŭ. Cp. cu mahramă, pastramă, pataramă, cacealma și șandrama). O verigă rectangulară de care e fixat un cuĭ și care se coase la capătu uneĭ curele perforate care se trece pin [!] această verigă și servește la încins ceva. La cataramă, la toartă, cu intensitate: beție, prietenie la cataramă. (Sursa: Scriban )
CATARÁMĂ ~ef. Piesă cu care se încheie o cingătoare sau este folosită ca obiect decorativ. ◊ Prieteni la ~ prieteni foarte buni. [G.-D. cataramei] /<săș. kattenramen (Sursa: NODEX )
