CATARÁCTĂ,cataracte, s. f. I. Cădere naturală de apă produsă pe o succesiune de terenuri abrupte mici; ansamblu de cascade mai mici; cascadă. II. Boală de ochi, care constă în opacifierea cristalinului și care poate duce la orbire totală sau parțială. – Din fr. cataracte, lat. cataracta. (Sursa: DEX '98 )
CATARÁCTĂs.f.I. Cădere de apă pe cursul unui fluviu; complex de cascade mai mici. ♦ Cascadă. II. Boală de ochi caracterizată prin opacifierea cristalinului; (pop.) albeață. [< fr. cataracte, cf. lat. cataracta, gr. katarrhaktes – cădere]. (Sursa: DN )
CATARÁCTĂ1s. f. cascadă (1). (< fr. cataracte, lat. cataracta, gr. kataraktes) (Sursa: MDN )
CATARÁCTĂ2s. f. opacificarea cristalinului, care produce o cecitate parțială sau completă; albeață. (< fr. cataracte, lat. cataracta) (Sursa: MDN )
CATARÁCTĂ1,cataracte, s. f. Cascadă. – Fr. cataracte (lat. lit. cataracta). (Sursa: DLRM )
CATARÁCTĂ2,cataracte, s. f. Boală de ochi, care poate duce la orbire, provocată de tulburarea cristalinului. – Fr. cataracte (lat. lit. cataracta). (Sursa: DLRM )
CATARÁCTĂ s. v. cascadă. (Sursa: Sinonime )
CATARÁCTĂ s. (MED.) albeață, (pop.) perdea, apă-albă, (Mold. și Transilv.) pohoială. (~ se tratează chirurgical.) (Sursa: Sinonime )
cataráctă s. f., g.-d. art. cataráctei; pl. catarácte (Sursa: Ortografic )
cataráctă f., pl. e (vgr. kataráktes). În biblie, stăvilarele care țineau apa și cărora li s´a dat drumu cînd a fost potopu. Cascadă, cădere de apă: cataractele Niluluĭ. Un fel de albeață la ochĭ, opacitatea cristalinuluĭ saŭ a membraneĭ luĭ. (Sursa: Scriban )
CATARÁCTĂ1 ~ef. Boală de ochi caracterizată prin opacitatea cristalinului și pierderea (parțială sau totală) a vederii. [G.-D. cataractei] /<fr. cataracte, lat. cataracta (Sursa: NODEX )
CATARÁCTĂ2 ~ef. Cădere naturală de apă pe cursul unui fluviu, provocată de o ruptură în pantă; cascadă. [G.-D. cataractei] /<fr. cataracte, lat. cataracta (Sursa: NODEX )
