Dex.Ro Mobile
CATAPULTÁRE s.f. Acțiunea de a catapulta. [< catapulta]. (Sursa: DN )

catapultáre s. f., pl. catapultări (Sursa: Ortografic )

CATAPULTÁ, catapultez, vb. I. Tranz. A lansa ceva cu o catapultă; a lansa un avion prin catapultă. – Din fr. catapulter. (Sursa: DEX '98 )

A CATAPULTÁ ~éz tranz. (corpuri, avioane) A lansa cu ajutorul catapultei. /<fr. catapulter (Sursa: NODEX )

CATAPULTÁ vb. I. tr. A lansa ceva cu o catapultă; a lansa un avion prin catapultă. [< fr. catapulter]. (Sursa: DN )

CATAPULTÁ vb. 1. tr. a lansa cu o catapultă (2). 2. (fam.) a trimite brusc la o oarecare distanță și cu forța; a proiecta. (< fr. catapulter) (Sursa: MDN )

catapultá vb., ind. prez. 1 sg. catapultéz, 3 sg. și pl. catapulteáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
catapulta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) catapulta catapultare catapultat catapultând singular plural
catapultea catapultați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) catapultez (să) catapultez catapultam catapultai catapultasem
a II-a (tu) catapultezi (să) catapultezi catapultai catapultași catapultaseși
a III-a (el, ea) catapultea (să) catapulteze catapulta catapultă catapultase
plural I (noi) catapultăm (să) catapultăm catapultam catapultarăm catapultaserăm, catapultasem*
a II-a (voi) catapultați (să) catapultați catapultați catapultarăți catapultaserăți, catapultaseți*
a III-a (ei, ele) catapultea (să) catapulteze catapultau catapulta catapultaseră
* Formă nerecomandată

catapultare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular catapultare catapultarea
plural catapultări catapultările
genitiv-dativ singular catapultări catapultării
plural catapultări catapultărilor
vocativ singular catapultare, catapultareo
plural catapultărilor