(A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfârșitul, (a fi) atotcunoscător, (a fi) factorul esențial
(A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac
(A fi) cu inima ușoară = (a fi) fără griji, bine dispus, cu conștiința împăcată
(A fi) cu inima împăcată = (a fi) cu conștiința împăcată, liniștită, curată
(A fi) mai presus de orice critică = (a fi) la un nivel extrem de ridicat
(A fi) în rând cu cineva (sau în rândul cuiva) = (a fi) în categoria cuiva, alături de cineva; (a fi) pe aceeași treaptă, la același nivel
(A vinde) în detaliu = (a vinde) în cantități mici, cu bucata, cu amănuntul
(Așa) de-al dracului! = fără nici un motiv, fiindcă așa vreau! 2) Om plin de păcate, rău, crud; om poznaș, isteț, vioi
(De-a) cirip-cirip = joc de copii la care jucătorii se apucă unii pe alții de dosul palmei, ciupindu-se de piele și repetând „cirip-cirip”
(E) mare cât o zi de post = (e) foarte mare, foarte înalt
(Gol) nap sau ca un nap, ca napul = complet dezbrăcat; foarte sărac
(Mare) cât un dop sau dop de saca = (despre oameni; glumeț) mic și îndesat; bondoc
(Muncește, lucrează, aleargă, se ferește, fuge etc. de ceva) de-și scoate ochii = (muncește, lucrează etc.) cât poate, din răsputeri
(Nici cât sau măcar) să orbești un șoarece = foarte puțin; deloc
(Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc
(Nici) de leac = câtuși de puțin, deloc
(Nici) măcar de-afurisenie = câtuși de puțin; de fel
(Nostim și) cu picățele = (despre oameni) plin de haz; atrăgător, picant
A (mai) prinde (de) inimă = a scăpa de senzația de slăbiciune după ce a mâncat, a se (mai) întrema, a (mai) căpata putere
A (nu) avea cei șapte ani de acasă = a (nu) fi fost (bine) educat în copilărie
A (nu) lungi vorba = a (nu) vorbi mai mult decât trebuie, a (nu) lungi discuția
A (nu) pune punctul pe i = a (nu) reda esențialul într-o discuție, a (nu) sublinia faptele semnificative
A (nu-) și cunoaște (sau vedea, ști) lungul nasului = a (nu-) și da seama cât e în stare să facă cu puterile proprii; a (nu-) și da seama de măsura pe care trebuie s-o păstreze față de alții; a (nu) se comporta cuviincios
A (o) mai rări cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decât de obicei, a încetini ritmul unei activități, a o lăsa mai domol
A (sau a-și) arunca ochii sau a arunca o privire = a privi repede, în treacăt; a examina, a cerceta sumar
A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți mici, în fărâme; a (se) face praf
A (se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare
A ajunge (sau a cădea, a fi etc.) în mintea copiilor = a avea judecata slăbită (din cauza bătrâneții)
A ajunge (sau a da) în mintea copiilor = a-și pierde judecata, a se ramoli
A arunca (cu) praf în ochii cuiva = a încerca să înșele pe cineva, dându-i iluzia că lucrurile sunt altfel decât sunt în realitate, a induce în eroare
A arunca o vorbă (sau un cuvânt) = a spune ceva în treacăt
A atârna (sau a pune, a lega cuiva) lingurile de gât (sau în, de brâu) = a lăsa pe cineva nemâncat fiindcă a venit târziu la masă
A avea (pe cineva sau ceva însemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a avea sau a ține evidența faptelor cuiva (spre a se răzbuna pe el)
A avea (sau a-și pune) lacăt la gură = a-și impune tăcere
A avea (sau a-și păstra) o portiță de scăpare = a avea (sau a-și păstra) un mijloc de a ieși onorabil dintr-o situație neplăcută, încurcată
A avea acoperire = a fi la adăpost de un reproș sau de o acuzare, pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise
A avea o gură cât o șură = a vorbi mult și tare
A avea păr pe limbă = a fi prost; a fi lipsit de educație, necioplit
A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea
A crește (sau a încălzi, a ține) șarpele în (sau la) sân = a ajuta, a favoriza pe un nerecunoscător
A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște bine (pe cineva) după toate apucăturile sale
A cădea cât este de lung = a cădea lungindu-se pe jos
A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile, comportarea cuiva
A căuta (cuiva) păcate în mândălaci = a găsi cuiva o vină cu orice preț, a căuta (cuiva) nod în papură
A căuta pe dracul = a intra singur într-o încurcătură, a-și provoca singur neplăceri
A căuta pe dracul și a găsi pe tată-său = a ajunge într-o situație și mai rea decât aceea anterioară
A da (cu ceva) de-a azvârlita = a arunca (ceva) cât colo
A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se așază bobii aruncați de ghicitor
A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului
A da din coate = a) a-și face loc împingând pe alții; b) a lupta (fără scrupule) pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a obține o situație
CAT,caturi, s. n. Etaj, nivel. ◊ Catul de jos = parterul. – Din tc. kat. (Sursa: DEX '98 )
CAT,caturi, s. n. Etaj. ◊ Catul de jos = parterul. – Tc. kat. (Sursa: DLRM )
CAT s. v. etaj. (Sursa: Sinonime )
cat (cáturi), s. n. – Etaj, nivel. – Megl. cat. Tc. kat (Șeineanu, II, 93; Meyer 177; Lokotsch 1121; Ronzevalle 126); cf. alb. katë, sb. kat. (Sursa: DER )
cat s. n., pl. cáturi (Sursa: Ortografic )
1) cat n., pl. urĭ (turc. bg. sîrb. kat). Munt. Rînd de casă, etaj. Scriere cu caturĭ, saŭ cu ceardacurĭ, cu litere una peste alta, cum era cirilica veche. (Sursa: Scriban )
2) cat, a cătá, V. caut. (Sursa: Scriban )
CĂTÁ vb. I v. căuta. (Sursa: DEX '98 )
CÂT, -Ă, conj., prep., adv., (IV) câți, -te, pron. (V) câturi, s. n. I. Conj. 1. (Introduce propoziții temporale) În timpul în care..., atâta timp, până când... Se poartă frumos cu mine cât știe că-i sunt de folos. ◊ Expr. (Reg.) Cât ce... = îndată ce... Cât ai bate din (sau în) palme sau cât te-ai șterge (sau freca) la ochi, cât ai scăpăra din(tr-un) amnar = foarte repede, într-o clipă, imediat. Numai cât = doar. 2. (Introduce propoziții modale sau atributive) În măsura, în gradul în care... Venea cât putea mai repede. ◊ Expr. (Adesea în corelație cu „atât”) Cu cât = pe măsură ce... Pe (sau după) cât = după cum..., precum, în măsura în care... Cât se poate (de...) sau (eliptic) cât de... sau cât mai... = foarte. A striga (sau a țipa etc.) cât îl ia (sau ține) gura = a striga, cât poate de tare. 3. (Înv. și pop.; introduce propoziții consecutive) Încât, de, că. Gemea cât îți era mai mare mila.4. (Introduce propoziții concesive) Deși, cu toate că, oricât. Cât era de reținut, tot mai izbucnea uneori.5. (Introduce propoziții completive directe) Am plătit cât nu face.6. (Introduce propoziții adversative) Ci, mai ales. Nu era atât de strâmt, cât incomod.7. (În corelație cu sine însuși; introduce propoziții copulative eliptice) Când... când..., și... și... II. Prep. (Folosit în comparații) Ca, precum, asemenea cu... Copacul era înalt cât casa. ◊ Expr. Cât despre... (sau pentru...) = în ce privește..., cu privire la..., relativ la... III. Adv. 1. (În propoziții independente exclamative sau interogative) În ce măsură, în ce grad; în ce durată (mare) de timp. Cât de bine a cântat! Cât l-am așteptat!2. (Corelativ, în expr.) Atât.... cât... = în același grad, număr, în aceeași măsură etc. ca și... Atât..., cât și... = și..., și; nu numai..., ci (și)... Cu cât... cu atât... = pe măsură ce..., tot mai mult... 3. (În expr.) Cât colo = departe. Cât de colo = de departe, de la mare distanță; imediat, de la prima vedere; în mod clar. (Pop.) Cât colea = aproape. Cât de cât = măcar, puțin de tot; (în construcții negative) deloc. Cât (e) lumea (și pământul) = totdeauna; (în construcții negative) niciodată. IV. Pron. 1. Pron. interog. (Cu) ce preț? în ce număr? în ce cantitate? ce durată de timp? cât costă? ◊ Expr. Cât e ceasul? = ce oră este (acum)? În câte (ale lunii) e (azi)? = la ce dată calendaristică ne aflăm (azi)? Pe cât te prinzi? = pe ce pui pariu? 2. Pron. nehot. (Adesea cu valoare de adj. nehot.) Tot ce, toate care; (la pl.) cei care. Cât a fost s-a terminat. Câți au venit. Câtă vreme a trecut! ◊ Expr. Câtă frunză, câtă iarbă sau câtă frunză și iarbă, se spune despre o cantitate foarte mare, despre o mulțime nenumărată. Câte-n lună și-n soare sau câte-n lună și-n stele, câte și mai câte = de toate, de tot soiul, tot felul de lucruri, tot ce se poate închipui. Câtă mai = mare, coșcogea. V. S. n. (Mat.) Număr rezultat dintr-o împărțire, rezultatul unei împărțiri; raport care există între două numere sau două mărimi. – Lat. quantus (contaminat cu lat. quotus și cata). (Sursa: DEX '98 )
CÂȚ interj. Strigăt cu care se gonește pisica. – Onomatopee. Cf. germ. Katze. (Sursa: DEX '98 )
CAT ~urin. Totalitate a încăperilor de pe același planșeu al unei clădiri; nivel; etaj. Bloc cu trei ~uri. ◊ ~ul de jos parter. /<turc. kat (Sursa: NODEX )
CÂT1adv. 1) (exprimă ideea de cantitate nedeterminată sau ideea de superlativ) Foarte mult; în măsură mare; mult de tot. 2): ~ colea nu departe; în apropiere. ~ colo foarte departe. ~ de ~ măcar puțin; măcar un pic. ~ de colo de departe. ~ (e) lumea (și pământul) niciodată. /<lat. quantus (Sursa: NODEX )
CÂT2conj. 1) (introduce propoziții modale, temporale, atributive etc.). ◊ Cu cât... cu atât pe măsură ce...; tot mai mult. Atât... cât și... nu numai... ci și... 2) (introduce propoziții completive directe) Am dat cât a cerut. /<lat. quantus (Sursa: NODEX )
CÂT3prep. (introduce complemente circumstanțiale de mod, de măsură sau atribute) Ca. Mănâncă cât șapte. ◊ Cât despre, cât pentru în ceea ce privește. /<lat. quantus (Sursa: NODEX )
CÂT4 ~urin. mat. Număr care rezultă dintr-o împărțire. /<lat. quantus (Sursa: NODEX )
CÂT5 câtă (câți, câte) 1) (cu valoare de numeral nehotărât): Câte în lună și în stele fel de fel de lucruri; multe de toate. 2) (cu valoare de adjectiv nehotărât)~ timp. ◊ Câtă frunză și iarbă în număr foarte mare. Câte și mai câte (câte și mai multe) tot felul de lucruri; de tot soiul; multe și mărunte. Nu știu ~ (saucâtă, câți, câte) foarte mult. 3) (cu valoare de pronume interogativ) ~ e ora? /<lat. quantus (Sursa: NODEX )
CÂȚinterj. (se folosește pentru a alunga pisica). /Onomat. (Sursa: NODEX )
CĂTÁ vb. I v. căuta. (Sursa: DLRM )
de cât prep. +pr./adj. pr. (~ are nevoie/~ timp are nevoie) (Sursa: DOOM 2 )
*ori câți conjcț. + pr. (câți pot ~ vor) (Sursa: DOOM 2 )
CÂT conj. v. că, de, încât. (Sursa: Sinonime )
CÂT conj., adv., prep., s. I. 1. conj. ca, cum, precum. (Noi ~ și ei ...)2. adv., prep. ca, precum. (E înalt ~ bradul.)3. adv. (pop.) precât. (~ îmi dau seama ...)4. conj. oricât. (~ era el de reținut, tot ...)5. conj. ci, ce, cum. (~ aș mai râde!)6. adv. v. ce. II. s. (MAT.) (înv.) câtuitor, cuprinzător, cvoțient, petrecător. (~ al unei împărțiri.) (Sursa: Sinonime )
cît (cîtă; pl. cîți cîte), adj. – 1. În ce măsură, în ce grad, în ce durată de timp (adj. și adv. inter.) – Cît se poate. – Nu știu cît, cine știe cît. – Pe cît. – 2. Ca, precum (servește drept corelație în comparațiile de egalitate în care se ia în considerație aspectul cantitativ): mămîncă cît șapte și bea cît opt (Alecsandri). – Cît negru sub unghie. – Cîtă frunză și iarbă. – Cît colo. – Cît colea. – Cît de colo. – Cît pe ce. – Nici cît. – 3. În compararea retorică a doi termeni identici, indică ideea de „o vreme, un răstimp”: s-au luptat cît s-au luptat (I. Teodoreanu). – 4. În comparațiile al căror prim termen lipsește, îndică ideea de „cît mai mult posibil”: merinde cît a putut duce calul (Ispirescu); pîinea cît de proaspătă, vinul cît de vechi și nevasta cît de tînără (Alecsandri). – 5. În timpul în care, atîta timp, pînă cînd (indică limita duratei vb. care urmează): cît n-om avea drumuri de fier, tot de-acestea o să pățim (Alecsandri). – 6. Oricît de: marea cîtu-i de lată (Dosoftei). – 7. Enorm: cîtă căciula (Creangă), (rar cu această folosire, se preferă der. cîtămai). – 8. În corelație cu atît, indică o echivalență sau egalitate de cantități: cîți frăgari pe la Arad, atîtea gănduri mă bat (Popular, Trans.). – Cu cît... cu atît. – Cît... cît. – Cît de cît. – Numai cît. – Cît pentru, cît despre. – 9. Astfel încît: mulți au căzut, cît abia au scăpat (Ludescu). – 10. De cînd: cît ieșea omul din straja Bucureștilor (Ghica). – Cît ce. – 11. (Refl.) În ce număr? În ce cantitate? cu cîți te-ai sărutat? (Popular Trans.). – Cîte toate. – Cîte și mai cîte. – 12. Cu forma art. al cîtelea (f. a cîta), introduce întrebările la care se așteaptă ca răspuns un numeral ordinal. – 13. (S. n.) Numărul rezultat dintr-o împărțire. Mr. cît, megl. cǫt, istr. căt. Lat. quantus, contaminat cu lat. quotus (Procopovici, Dacor., I, 173; cf. Pușcariu, 378; Candrea-Dens., 361; DAR); cf. it., port. quanto, prov., v. fr. quant, sp. quant. Rezultatul normal al lui quantus ar fi *cînt; însă numai Procopovici s-a gîndit la posibilitatea de a explica rom. prin confuzia cu quot. DAR explică forma art. cîtelea prin quotus-libet, care nu este posibilă fonetic. Der. cîtime, cîtățime, s. f. (cantitate). Comp. cîtămai (var. cîtamai), adv. (enorm, foarte mare); cîtuși, adv. (înv., nu contează cît, păstrat în expresia cîtuși de puțin); cîtva, adj. (la sing., cu funcție adv., un timp, o vreme; la pl., cu funcție adj., unii, cîțiva); decît, conj. (corelație a comparațiilor de inegalitate; mai mult ca; numai că, dar); încît, conj. (atît de mult că); întrucît, conj. (deoarece, avînd în vedere că); oarecît (var. oarecîtva), adv. (într-un fel); oricît (var. vericît), adj. (în orice cantitate). (Sursa: DER )
cîț interj. – Se folosește pentru a speria pisicile. Creație expresivă. Der. cîțîi, vb. (a speria pisica); cîț-mîț, s. m. (obicei popular din joia din Săptămîna Mare). De aceeași origine este cață, interj. care imită strigătul coțofanei, de unde cața-cața, interj. care exprimă vocea unei femei vorbărețe, și cață, s. f. (gaiță, femeie care vorbește mult); cățăi, vb. (a cîrîi, a flecări), pe care Cihac îl pune în legătură cu sb., cr. kvocati, sl., ceh. kvokati „a cîrîi”. (Sursa: DER )
cât s. n., pl. câturi (Sursa: Ortografic )
cât adv., conjcț. (Sursa: Ortografic )
cât pr. m., adj. m., pl. câți; f. sg. câtă, pl. câte; g.-d. pl. m. și f. câtor (Sursa: Ortografic )
câț interj. (Sursa: Ortografic )
de cât prep. + pr. sau + adj. (Sursa: Ortografic )
de câte ori loc. adv. (Sursa: Ortografic )
după cât loc. conjcț. (Sursa: Ortografic )
în cât prep. + pr. sau + adj. (în cât suntem astăzi?, în cât timp ai scris articolul? ) (Sursa: Ortografic )
î́ntru cât (în ce măsură) prep. + adv. (Sursa: Ortografic )
nici cât adv. + adv. (Sursa: Ortografic )
nici de cât adv. + prep. + adv. (Sursa: Ortografic )
númai de cât adv. + prep. + adv. (a vorbit numai de cât a cheltuit) (Sursa: Ortografic )
cáut, a căutá v. tr. (lat. cautare, d. lat. cavére, cáutum, a păzi, a te feri. V. cauțiune, precaut). Cat, cercetez: a căuta un lucru perdut [!]. Îngrijesc, curez: a căuta un bolnav. Consider, mă uĭt: du-te și nu căuta că ploŭă. Mă încerc, mă silesc, tind: hoțu caută să fure. V. intr. Privesc, mă uĭt: a-ĭ căuta cuĭva în ochĭ, a căuta la cineva. Mă ocup, mă interesez: a căuta de copiĭ, a-țĭ căuta de afacerĭ, de treabă. Mă îngrijesc, îmĭ daŭ atențiune, mă curez: a te căuta cu medicu de o boală grea. Îs considerat, am preț, am căutare: marfa bună se caută. Caut ceartă cuĭva, îl provoc la ceartă. Caut pe d***u cu lumînarea, caut cu insistență o neplăcere. Îmĭ caut de treabă, îmĭ văd de treabă. Îmĭ caut de drum, îmĭ văd de drum. Caut perĭ în palmă saŭ nod în papură, caut să găsesc defecte unde nu-s. Caut cu un ochĭ la făină și cu altu la slănină (Iron.), îs șpanchĭ (zbanghiŭ). Caut cuĭva în coarne (cum se uĭtă țăraniĭ la vițeĭ ca să vadă cînd le ĭese coarnele), protejez și permit cuĭva să-șĭ facă toate gusturile: copiluluĭ să nu-ĭ cauțĭ în coarne, că se strică. – Iron. E frumos, dar nu se caută, e frumos, dar n´are căutare, nu se interesează lumea de el. – Maĭ rar și pop. cat, a căta. V. impers. Cată să, trebuie să. (Sursa: Scriban )
1) cît n., pl. urĭ (d. cît 2). Aritm. Rezultatu împărțiriĭ. (Sursa: Scriban )
2) cît, -ă adj. și pron. interogativ corelativ cu atît (lat. quantus, din care s´a făcut cînt, ca atînt din -tantus, și s´a redus la cît supt [!] infl. luĭ tot în tot atît cît; it. pg. quanto, pv. fr. quant, sp. cuanto). În ce cantitate, număr, grad, preț: cît vin, cîtă apă, cîțĭ boĭ, cîte oĭ? Orĭ-cît, tot ce, toțĭ cîțĭ: cît cîștigă, tot cheltuĭește; cîțĭ veneaŭ, întrebaŭ. Cîte ceasurĭ sînt (saŭ aĭ, dacă e vorba de ceasornicu celuĭ întrebat), ce oră e, ce ceas e? (Ob. cît e ceasu, rus. kotórryĭ čas). Cîte se zic, lucrurile cîte saŭ care se zic. Cîte se zic saŭ cîte nu se zic!, cîte lucrurĭ se saŭ nu se zic! Cîte și cîte saŭ cîte și maĭ cîte, cîte lucruri! De cîțĭ anĭ eștĭ, ce etate aĭ? De cîte orĭ, cît de des? De cîte orĭ saŭ orĭ de cîte orĭ, tot-de-a-una cînd. Adv. Cît timp: cît eștĭ tînăr. Atîta (în intensitate) cît: fugea cît putea. Atîta (în extensiune) cît: cît casa (adică: de înalt), cît mine, cît pumnu (de mare), a mîncat cît lupu saŭ cît un lup (de mult. Se zice și ca un lup, dar e maĭ bine ca acest ca să fie întrebuințat numaĭ la arătarea moduluĭ). Vechĭ. (azĭ pop. și cît ce): cît s´aŭ dezvărat, aŭ și purces (Cost. 1, 277), cît ce intra în moară, o și´ntreba (Agrb. Înt. 108 și 153). Cît de, în ce grad? cît de mare? cît de adînc?Cît de (în limba vorbită maĭ des ce!), în ce grad: cît e de bun (ce bun e), cît de răŭ îmĭ pare saŭ cît îmĭ pare de răŭ (ce răŭ îmĭ pare, cum îmĭ pare de răŭ). Cît de saŭ cît maĭ, cel mai... posibil: cît de aproape, cît maĭ des (subînț. se poate). Cît de, orĭ-cît de: cît de mult s´ar jura, tot nu cred.De cît, ca, de cît e: calu e maĭ mare de cît măgaru.De cît, dar, însă: îțĭ spun, de cît (maĭ elegant dar saŭ însă) să tacĭ!De cît, afară de: nimic alta de cît aur.De cît că, de cît de faptu că: de nimic nu regret de cît că ploŭă.De cît să (după fr. que cu inf.), de cît...: nu face (alta) de cît să doarmă (maĭ rom. nu face alta de cît doarme, nu face nimic de cît doarme). Cît colo (cu dispreț), departe: ĭ-am aruncat baniĭ cît colo!.Cît de colo, de departe, îndată: te-am observat cît de colo (Fam.). Cît pe aci (vest) și (greșit) cît pe ce (est), aproape să, maĭ-maĭ: era cît pe aci să cad.Numaĭ de cît, îndată, imediat. Nicĭ cît (Trans. Buc.), nicĭ de cum, de loc. Cît de puțin, orĭ-cît de puțin, deloc, nicĭ de cum: nu mă tem cît de puțin; întru cît-va, puțin: contribue [!] și tu cît de puțin (în nord cît de cît). Nicĭ cît (nord), de loc, nicĭ de cum. Cu cît... cu atît, pe cît... pe atît, arată înaintarea corelativă: cu cît te apropiĭ, cu atît te văd maĭ bine; pe cît de erudit, pe atît de bun.În cît (vechĭ cît), arată rezultatu (consecuțiunea): e așa de departe, în cît nu se vede.Pe cît, după cît, întru cît: n´a fost nimica, pe cît știŭ.Întru cît, (vechĭ în cît), în ceĭa ce: întru cît mă privește pe mine, cred că mĭ-am făcut datoria.Întru cît? pînă unde, în ce? dacă unu fură, întru cît e altu vinovat?Cît despre, cît pentru, în ceĭa ce privește (fr. quant à): cît despre altele, voĭ vorbi mîne [!]. – Cît vezĭ cu ochiĭ, pînă departe la orizont. Nicĭ cît negru supt [!] unghie, absolut nimica. A ți se face inima cît un purice, a-țĭ fi grozav de frică. Cît e hău (est) saŭ cît e lumea și pămîntu, nicăirĭ [!], nicĭ-odată: cît e hău n´aĭ să mă prinzĭ! Cîtă frunză și ĭarbă, în mare mulțime (o armată). (Sursa: Scriban )
cît-vá, cîtă-vá pron. indef., pl. cîțĭ-va, cîte-va (scris și cîtva, cîtăva, cîțĭva, cîteva). Puțin, ceva (din maĭ mulțĭ, din maĭ multe): cîțĭ-va oamenĭ, cîte-va femeĭ, cîtor-va oamenĭ, cîtor-va femeĭ, cîtă-va hîrtie, cît-va vin, cît-va timp (un oare-care timp), a vîndut cît-va din marfă. Adv. A ploŭat cît-va. (Sursa: Scriban )
cîț, interj. de alungat mîța, ca și zît (rudă cu rut. kic [pron. kiț], a. î.). (Sursa: Scriban )