CASTITÁTE s. f. Însușirea de a fi cast; virtute, feciorie1, nevinovăție. – Din lat. castitas, -atis. (Sursa: DEX '98 )
CASTITÁTE s.f. Însușirea de a fi cast; virtute; feciorie, nevinovăție. [Cf. lat. castitas, it. castità]. (Sursa: DN )
CASTITÁTE s. f. însușirea de a fi cast; neprihănire; feciorie. (< lat. castitas, it. castità) (Sursa: MDN )
CASTITÁTE s. f. Însușirea de a fi cast. – Lat. lit. castitas, -atis. (Sursa: DLRM )
CASTITÁTE s. 1. v. inocență. 2. v. v*********e. (Sursa: Sinonime )
castitáte s. f., g.-d. art. castității (Sursa: Ortografic )
castitáte f. (lat. cástitas, -átis). Virtutea de a fi cast. (Sursa: Scriban )
