Dex.Ro Mobile
Vezi 24 expresii

CÂȘTÍG, câștiguri, s. n. Ceea ce câștigă cineva. ◊ Expr. A fi în câștig = a avea un avantaj (față de cineva). – Din câștiga (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

CÂȘTIGÁ, câștíg, vb. I. 1. Tranz. A obține bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculații, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobândi, a obține experiență, cunoștințe etc. ♦ A recupera timpul (pierdut). 2. Tranz. A atrage de partea sa; a cuceri. Câștigase simpatia tuturor. 3. Tranz. A obține, a cuceri victoria (într-o competiție sportivă, într-un proces etc.). 4. Intranz. A deveni mai bogat în..., a-și spori conținutul, calitatea, greutatea. – Lat. castigare. (Sursa: DEX '98 )

A CÂȘTIGÁ câștíg 1. tranz. 1) (bani sau bunuri materiale) A dobândi prin muncă (sau prin alte mijloace). 2) fig. A obține prin muncă sau prin luptă susținută. ~ simpatia publicului. ~ bunăvoința colegilor. 3) (lupte, partide, procese etc.) A obține înregistrând victorie. 2. intranz. 1) A avea un câștig. 2) A-și spori valoarea (sau conținutul, greutatea etc.). /<lat. castigare (Sursa: NODEX )

CÂȘTÍG ~uri n. Ceea ce câștigă cineva. ◊ A fi în ~ (asupra cuiva) a avea avantaj (față de cineva). A avea ~ de cauză a ieși biruitor într-un conflict, într-o confruntare de idei etc. /v. a câștiga (Sursa: NODEX )

CÂȘTÍG s. 1. v. avantaj. 2. beneficiu, profit, venit, (prin Transilv.) mirișug, (înv.) ghelir, product, spor, (reg. fig.) mană. (~ net într-o afacere.) 3. v. salariu. 4. afacere, avantaj, chilipir, folos, pricopseală, profit, (Transilv. și Maram.) haznă, (fam. și ir.) scofală. (Nu e nici un ~ să...) (Sursa: Sinonime )

CÂȘTIGÁ vb. 1. a beneficia, a folosi, a profita. (El nu ~ nimic din asta?) 2. v. căpăta. 3. v. repurta. 4. v. izbândi. 5. a cuceri, a dobândi. (A ~ titlul de campion.) 6. v. dobândi. 7. v. cuceri. (Sursa: Sinonime )

CÂȘTIGÁ vb. v. aranja, căuta, curăța, deretica, dichisi, ferchezui, găti, împodobi, îngriji, scutura, spilcui, strânge, vedea. (Sursa: Sinonime )

A câștiga ≠ a păgubi, a pierde (Sursa: Antonime )

Câștig ≠ pagubă, pierdere (Sursa: Antonime )

cîștigá (câștíg, câștigát), vb. – 1. (Trans.) A crește, a îngriji. – 2. (Refl., rar) A se îngrji, a se dichisi. – 3. A obține, a face rost. – 4. A cîștiga. – 5. A progresa, a îmbunătăți. – Mr. cîștigă, s. f. (grijă), cîștigare, vb. (a cîștiga). Lat. castigare, de la castus (Pușcariu 377; Candrea-Dens., 359; REW 1746; DAR); cf. it. castigare, prov., sp., port. castigar, fr. châtier; cu evoluție semantică diferită. Pentru evoluția rom., cf. Skok, Dacor., IX, 216 și v. sard. castigare „a conserva.” Der. cîștig, s. n. (grijă; beneficiu; profit, folos); cîștigă, s. f. (înv., grijă); cîștigos, adj. (folositor). Sb. kaštiga, s. f. (pedeapsă); kaštigovati, vb. (a pedepsi), nu par a explica prin rom., cum credea Candrea, Elemente, 407. Pentru var. mold. cîșlig, cf. Graur, BL, V, 58. (Sursa: DER )

câștíg s. n., pl. câștíguri (Sursa: Ortografic )

câștigá vb., ind. prez. 1 sg. câștíg, 3 sg. și pl. câștígă (Sursa: Ortografic )

căștíg, V. cîștig. (Sursa: Scriban )

1) cîștíg (est) și căștíg (vest) n., pl. urĭ (d. cîștig 2). Trudă (Vechĭ). Folos, profit: munca mea mĭ-a adus un cîștig de zece francĭ, a nu fi bețiv e un mare cîștig. Lucru obținut pin [!] sorț: cîștigurĭ la loterie. – În est pop. cîșlig. V. căștigă. (Sursa: Scriban )

2) cîștíg (est) și căștig (vest), a v. tr. (lat. castigo, -áre, pedepsesc, îndreptez, corijez, d. castus, curat, și agere, a face; it. castigare, pv. castiar, fr. châtier, sp. pg. castigar, a pedepsi. D. rom. vine sîrb. kaštigovati, a pedepsi, kaštiga, pedeapsă. V. purg). Obțin pin [!] muncă: a cîștiga un franc, un proces, o bătălie. Obțin pin sorț: a cîștiga la loterie. Fig. Atrag: a cîștiga pe cineva pin blîndeță [!], a cîștiga inima cuĭva. V. refl. Vechĭ. Vest. Mă îngrijesc, am grijă. – În est pop. cîșlig. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
căștig
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

câștig   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular câștig câștigul
plural câștiguri câștigurile
genitiv-dativ singular câștig câștigului
plural câștiguri câștigurilor
vocativ singular
plural

câștiga   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) câștiga câștigare câștigat câștigând singular plural
câști câștigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) câștig (să) câștig câștigam câștigai câștigasem
a II-a (tu) câștigi (să) câștigi câștigai câștigași câștigaseși
a III-a (el, ea) câști (să) câștige câștiga câștigă câștigase
plural I (noi) câștigăm (să) câștigăm câștigam câștigarăm câștigaserăm, câștigasem*
a II-a (voi) câștigați (să) câștigați câștigați câștigarăți câștigaserăți, câștigaseți*
a III-a (ei, ele) câști (să) câștige câștigau câștiga câștigaseră
* Formă nerecomandată