CASTÁNĂ,castane, s. f. 1. Fructul castanului, (aproximativ) sferic, cu coaja tare, cafenie, bogat în amidon și în ulei, închis până la maturitate într-un înveliș verde, țepos. ◊ Expr. A scoate castanele din foc cu mâna altuia = a se folosi de altcineva într-o întreprindere primejdioasă, pentru interese personale. 2. Fiecare dintre micile formații cornoase aflate pe fața internă a picioarelor calului. – Din (1) ngr. kástanon, (2) kastánia. (Sursa: DEX '98 )
CASTÁNĂ,castane, s. f. Fructul castanului, (aproximativ) sferic, cu coaja tare, cafenie, închis până la maturitate într-un înveliș țepos. ◊ Expr. A scoate castanele din foc cu mâna altuia = a se folosi de ajutorul altuia pentru a îndeplini, în folosul propriu, un lucru primejdios. – Femininul lui castan. (Sursa: DLRM )
CASTÁNĂ s. v. pinten. (Sursa: Sinonime )
castánă s. f., g.-d. art. castánei; pl. castáne (Sursa: Ortografic )
castánă f., pl. e (ngr. și vgr. kástanon, pl. -na; it. castagna, d. lat. castánea). Fructul castanuluĭ, un sîmbure cărnos c´o coajă cafenie deschisă acoperită, cînd e în arbore, de altă coajă verde cu ghimpĭ. Castană de baltă. V. colțan. (Sursa: Scriban )
CASTÁNĂ ~ef. 1) Fructul castanului. ◊ A scoate ~ele din foc cu mâna altuia a folosi pe altcineva în situații dificile pentru interese personale. 2) Fiecare dintre micile formații cornoase de pe fața interioară a picioarelor calului. /Din castan (Sursa: NODEX )
CASTANE-DE-BÁLTĂ s. pl. v. cornaci. (Sursa: Sinonime )
CASTÁNĂ s.f. Fructele a două specii de castan, asemănătoare ca aspect: a) de castan sălbatic (Aesculus hippocastanum), necomestibile, utilizate în industria farmaceutică și cosmetică; b) de castan propriu-zis (Castanea sativa), comestibile, bogate în amidon și ulei, utilizate variat în bucătărie, dar mai ales în cofetărie sub formă de piure de castane, iar în multe țări europene sunt consumate tradițional castane coapte în cenușă. (Sursa: DGE )
