Dex căsnicie, casnicie, definiţie căsnicie, dex.ro Mobile

CĂSNICÍE, căsnicii, s. f. Trai în comun al soților, viață conjugală; căsătorie. – Casnic + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )

CĂSNICÍE ~i f. Trai în comun al soților; viață conjugală. [Art. căsnicia; G.-D. căsniciei; Sil. -ci-e] /casnic + suf. ~ie (Sursa: NODEX )

CĂSNICÍE, căsnicii, s. f. Trai în comun al soților, viață conjugală. – Din casnic + suf. -ie. (Sursa: DLRM )

CĂSNICÍE s. casă, căsătorie, menaj, (livr.) mariaj, matrimoniu, (rar) gospodărie, (pop.) însoțire, (înv.) maritagiu, (grecism înv.) sinichesion. (O ~ fericită.) (Sursa: Sinonime )

căsnicíe s. f., art. căsnicía, g.-d. art. căsnicíei; pl. căsnicíi, art. căsnicíile (Sursa: Ortografic )

căsnicíe f. Gospodărie, menaj. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări

căsnicie substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	căsnicie	căsnicia
nominativ-acuzativ	plural	căsnicii	căsniciile
genitiv-dativ	singular	căsnicii	căsniciei
genitiv-dativ	plural	căsnicii	căsniciilor
vocativ	singular	căsnicie, căsnicio
vocativ	plural	căsniciilor