CĂSCÁT2 -Ă, căscați, -te, adj. 1. Care stă cu gura deschisă, privind neatent; p. ext. nătăfleț, bleg, neatent. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura căscată = a fi mirat, buimăcit sau înșelat în așteptările sale; a se ului. 2. (Despre ochi) Holbat, zgâit. 3. Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. – V. căsca. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CĂSCÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) (despre persoane) Care este distrat; neatent. ◊ A rămâne (sau a privi) cu gura ~tă a privi sau a rămâne mirat, uluit de ceva. 2) Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. 3) (despre ochi) Care este larg deschis; holbat. /v. a (se) căsca (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CĂSCÁT2 -Ă, căscați, -te, adj. 1. Care stă cu gura deschisă, privind neatent; nătăfleț. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura căscată = a fi mirat, buimăcit sau înșelat în așteptările sale. 2. (Despre ochi) Holbat, zgâit. 3. (Despre cavități) Care prezintă o deschizătură. – V. căsca. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

CĂSCÁT adj. 1. v. deschis. 2. v. holbat. 3. v. întredeschis. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

CĂSCÁT adj. v. absent, distrat, neatent. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

gúră-căscátă (epitet; bot. ) s. f. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

căscát, -ă adj. Deschis: gură, ușă căscată. Iron. Holbat: ochĭ căscațĭ. Distrat, neatent, zăpăcit, cu gura căscată. Crăcănat: picĭoare căscate. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard