CARÚB s.m. (Bot.) Carubier. [< it. carrubo]. (Sursa: DN )
CARÚB s. m. fructul, carubierului. (< it. carrubo) (Sursa: MDN )
CARÚB, carubi, s. m. (Înv.) Roșcov. – Fr. caroube. (Sursa: DLRM )
CARÚB s. v. roșcov. (Sursa: Sinonime )
carúb s. m., pl. carúbi (Sursa: Ortografic )
| carub substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | carub | carubul |
| plural | carubi | carubii |
| genitiv-dativ | singular | carub | carubului |
| plural | carubi | carubilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
