CARTÁ,cartez, vb. I. Tranz. 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele destinatarilor. 2. A transpune pe o hartă topografică anumite detalii ale terenului unei regiuni; a efectua o cartare (2). – Din cărți. (Sursa: DEX '98 )
CARTÁvb. I. tr.1. A repartiza scrisorile (la poștă) după adresele la care urmează să fie distribuite. ♦ A grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare. 2. A adăuga pe o hartă anumite detalii ale terenului. ♦ A identifica pe teren și a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol. ♦ A identifica și a delimita rezervațiile dintr-un arboret în vederea producției de semințe. [< cartă, cf. germ. kartieren]. (Sursa: DN )
CARTÁvb. tr. 1. a repartiza corespondența poștală pe destinatari. 2. a grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare. 3. a adăuga pe o hartă, pe un plan, noi detalii ale terenului. ◊ a identifica pe teren și a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol. 4. a identifica și delimita rezervațiile dintr-un arboret. (< germ. kartieren) (Sursa: MDN )
CARTÁ,cartez, vb. I. Tranz. 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele la care trebuie distribuite. 2. A adăuga pe o hartă anumite detalii ale terenului care nu figurau pe acea hartă. – Din cartă. (Sursa: DLRM )
cartá vb., ind. prez. 1 sg. cartéz, 3 sg. și pl. carteáză (Sursa: Ortografic )
CÁRTĂ,carte, s. f. 1. Nume dat (în evul mediu) actelor destinate a consemna unele privilegii și libertăți fundamentale ale unor clase sau pături sociale și a servi drept constituție unui stat. 2. Manifest cuprinzând revendicările unei organizații politice, sociale, profesionale etc. 3. Act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale. Carta Organizației Națiunilor Unite. – Din fr. charte, lat. charta. (Sursa: DEX '98 )
A CARTÁ ~éztranz. 1) (detalii ale unui teren) A transpune pe o hartă topografică prin anumite semne convenționale. 2) (corespondență poștală) A distribui după adresele destinatarilor. /Din cartă (Sursa: NODEX )
CÁRTĂ ~ef. livr. 1) (în evul mediu) Act emis de un suveran în care erau consemnate anumite drepturi și libertăți. 2) Program care stă la baza unei organizații sau a unui institut internațional. ~a ONU. ~a de la Paris. 3) Document prin care mai multe state stabilesc anumite principii pe care se obligă să le aplice în relațiile reciproce și în relațiile cu alte state. [G.-D. cartei] /<fr. charte, lat. charta (Sursa: NODEX )
CÁRTĂ1s.f.1. (În evul mediu) Act care emană de la un suveran și este destinat a consemna unele drepturi sau libertăți fundamentale, servind drept constituție. 2. Convenție, pact politic fundamental. ♦ Tratat care stabilește crearea unei organizații internaționale, determinându-i atribuțiile și modul de funcționare. ♦ Constituție dată sau acceptată de un principe, de un domn. [< lat. charta, cf. it. carta, fr. charte]. (Sursa: DN )
CÁRTĂ2s.f. Carton subțire de formă dreptunghiulară, pe care este scris numele cuiva, care stabilește calitatea unei persoane etc. [< fr. carte]. (Sursa: DN )
CÁRTĂs. f. 1. (în evul mediu) act care emană de la un suveran, destinat a consemna unele drepturi sau libertăți. 2. convenție, pact politic fundamental. ◊ act care stabilește funcționarea unei organizații internaționale. (< fr. charte, lat. charta) (Sursa: MDN )
CÁRTĂ,carte, s. f. 1. Nume dat (în evul mediu) actelor destinate a consemna unele drepturi sau libertăți fundamentale și a servi drept constituție unui stat. 2. Pact politic fundamental. – Fr. charte (lat. lit. charta). (Sursa: DLRM )
CARTE CU ÎNVĂȚĂTÚRĂ s. v. cazanie, cuvânt, omilie, predică. (Sursa: Sinonime )
CARTE DE ZÓDII s. v. rojdanic, zodiac, zodiar. (Sursa: Sinonime )
CARTE DOMNÉASCĂ s. v. hrisov. (Sursa: Sinonime )
CÂRȚĂ s. v. buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, zdreanță. (Sursa: Sinonime )
cártă,cárte, s.n. (înv.) hartă. (Sursa: DAR )
cártă (manifest, act fundamental) s. f., g.-d. art. cártei; pl. cárte (Sursa: Ortografic )
cárte de múncă s. f. + prep. + s. f., g.-d. art. cărții de múncă; pl. cărți de múncă (Sursa: Ortografic )
cárte de vízită s. f. + prep. + s. f., g.-d. art. cărții de vízită; pl. cărți de vízită (Sursa: Ortografic )
cártă f., pl. cărțĭ și carte (fr. carte, lat. charta, d. vgr. hártes, hîrtie. V. carte, carton, hartă, hîrtie). Foaĭe de carton p. scris. Lege fundamentală, constituțiune: carta cea mare a libertăților (magna charta libertatum) de la 1215 a devenit baza legilor Anglieĭ. Cartă de vizită saŭ bilet de vizită, mic carton pe care e scris numele uneĭ persoane care, cînd nu te găsește acasă, țĭ-o lasă ca să știĭ cine a fost. Cartă de student, de alegător, hîrtie, bilet, condicuță care arată că eștĭ student, alegător. Cartă de bucate, listă de bucate (listă e maĭ uzitat). Cartă albă (tradus după fr. carte blanche), bilet pe care ți-l dă altu ca să scriĭ în numele luĭ orĭ-ce vreĭ și pin [!] urmare să facĭ ce vreĭ într´un domeniŭ oare-care. Fig. A da cuĭva cartă albă, a lăsa în voĭa luĭ să facă orĭ-ce vrea într´o afacere a ta. Cartă poștală, carton tipărit eliberat de serviciu poștal și care are o față liberă p. corespondență. (La 27 Ĭanuariŭ 1869, doctoru E. Hermann publică în ziaru Neue Freie Presse din Viena un articul [!] în care propunea acest noŭ fel de corespondență în locul scrisorilor în plicurĭ. La 10 Octobre apăru întîĭa serie de cărțĭ poștale în Austro-Ungaria, de la care această practică sistemă de corespondență trecu la cele-lalte state). – Și cartepoștală. (Sursa: Scriban )
cartéz v. tr. (d. cartă). Aleg, separ, triez corespondența la poștă și la căile ferate. (Sursa: Scriban )
CARTĂ (‹ fr., lat.) s. f. 1. Act prin care se recunoșteau, în ev. med., anumite privilegii și libertăți unor clase sau pături sociale (ex., în Anglia, Magna Charta Libertatum, 1215). 2. Manifest cuprinzînd revendicări ale unei organizații politice, sociale, profesionale etc. 3. Act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale (ex. Carta Organizației Națiunilor Unite). 4. Document prin care două sau mai multe state se obligă să respecte și să aplice anumite principii în relațiile dintre ele și cu alte state. 5. P. ext. Document de o însemnătate deosebită pentru viața socială și politică a unei țări (ex. „Carta 77”, în Ceho-Slovacia). (Sursa: DE )
CÎRȚA1. Com. în jud. Harghita, pe Olt; 5.754 loc. (1991). Expl. de calcare dolomitice. Prelucr. lemnului (cherestea). Biserică gotică (c. 1500) cu incintă fortificată. 2. Com. în jud. Sibiu, pe pe Cîrțișoara; 1.252 loc. (1991). Topitorie de in. Țesătorie. Stație de c. f. Aici se află un complex mănăstiresc ridicat de călugări cistercieni, în 1202, cu cea mai veche biserică de stil gotic timpuriu din țara noastră. (Sursa: DE )
Declinări/Conjugări
carta verb tranzitiv
infinitiv
infinitiv lung
participiu
gerunziu
imperativ pers. a II-a
(a) carta
cartare
cartat
cartând
singular
plural
cartează
cartați
numărul
persoana
prezent
conjunctiv prezent
imperfect
perfect simplu
mai mult ca perfect
singular
I (eu)
cartez
(să) cartez
cartam
cartai
cartasem
a II-a (tu)
cartezi
(să) cartezi
cartai
cartași
cartaseși
a III-a (el, ea)
cartează
(să) carteze
carta
cartă
cartase
plural
I (noi)
cartăm
(să) cartăm
cartam
cartarăm
cartaserăm, cartasem*
a II-a (voi)
cartați
(să) cartați
cartați
cartarăți
cartaserăți, cartaseți*
a III-a (ei, ele)
cartează
(să) carteze
cartau
cartară
cartaseră
* Formă nerecomandată
cartă substantiv feminin
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
cartă
carta
plural
carte
cartele
genitiv-dativ
singular
carte
cartei
plural
carte
cartelor
vocativ
singular
cartă, carto
plural
cartelor
cârța
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.