CARNÁJ, carnaje, s. n. (Franțuzism) Ucidere în masă; măcel, masacru. – Din fr. carnage. (Sursa: DEX '98 )
CARNÁJ s.n. (Liv.) Ucidere în masă; măcel, masacru. [Var. carnagiu s.n. / cf. fr. carnage, it. carnaggio]. (Sursa: DN )
CARNÁJ s. n. măcel, masacru. (< fr. carnage) (Sursa: MDN )
CARNÁJ, carnaje, s. n. (Franțuzism) Ucidere în masă; măcel, masacru. – Fr. carnage. (Sursa: DLRM )
CARNÁJ s. v. masacru, măcel. (Sursa: Sinonime )
carnáj s. n., pl. carnáje (Sursa: Ortografic )
CARNÁJ ~e n. livr. Omor în masă al unor persoane lipsite de apărare; măcel; masacru. /<fr. carnage (Sursa: NODEX )
| carnaj substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | carnaj | carnajul |
| plural | carnaje | carnajele |
| genitiv-dativ | singular | carnaj | carnajului |
| plural | carnaje | carnajelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
