CARNÁȚIE, carnații, s. f. Coloritul și structura pielii unei persoane. – Din fr. carnation. (Sursa: DEX '98 )
CARNÁȚIE s.f. Coloritul și structura pielii unei persoane. [Gen. -iei. / < fr. carnation]. (Sursa: DN )
CARNÁȚIE s. f. coloritul și structura pielii unei persoane. (< fr. carnation) (Sursa: MDN )
CARNÁȚIE, carnații, s. f. (Rar) Coloritul și structura pielii unei persoane. – Fr. carnation. (Sursa: DLRM )
carnáție s. f. (sil. -ți-e), art. carnáția (sil. -ți-a), g.-d. art. carnáției; pl. carnáții, art. carnáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
CARNÁȚIE ~i f. rar Coloritul și structura pielii omului. [Art. carnația; G.-D. carnației; Sil. -ți-e] /<fr. carnation (Sursa: NODEX )
| carnație substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | carnație | carnația |
| plural | carnații | carnațiile |
| genitiv-dativ | singular | carnații | carnației |
| plural | carnații | carnațiilor |
| vocativ | singular | carnație, carnațio |
| plural | carnațiilor |
