CARITATÍV, -Ă adj. Caritabil. [Cf. it. caritativo, fr. charitatif]. (Sursa: DN )
CARITATÍV, -Ă adj. caritabil. (< fr. caritatif, lat. caritativus) (Sursa: MDN )
caritatív adj. m., pl. caritatívi; f. sg. caritatívă, pl. caritatíve (Sursa: Ortografic )
| caritativ adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | caritativ | caritativul | caritativă | caritativa |
| plural | caritativi | caritativii | caritative | caritativele |
| genitiv-dativ | singular | caritativ | caritativului | caritative | caritativei |
| plural | caritativi | caritativilor | caritative | caritativelor |
| vocativ | singular | caritativule | caritativo |
| plural | caritativilor | caritativelor |
