CARITÁTE s. f. Atitudine miloasă, plină de generozitate față de cineva; filantropie. ◊ Soră de caritate = soră de ocrotire; infirmieră. – Din fr. charité, lat. caritas, -atis. (Sursa: DEX '98 )
CARITÁTEf. livr. Binefacere în folosul celor săraci; filantropie. ◊ Soră de ~ infirmieră. /<fr. charité, lat. caritas, ~atis (Sursa: NODEX )
CARITÁTEs.f. Atitudine de milă afectată, prin care cei avuți vor să pară generoși, dând pomeni. ♦ Generozitate, filantropie. [< lat. caritas, cf. it. carità]. (Sursa: DN )
CARITÁTEs. f. atitudine miloasă, plină de generozitate față de cineva; filantropie. (< fr. charité, lat. caritas) (Sursa: MDN )
CARITÁTE s. f. Atitudine miloasă, plină de generozitate față de cineva; filantropie. ◊ (Ieșit din uz) Soră de caritate = soră de ocrotire; infirmieră. – Fr. charité (lat. lit. caritas, -atis). (Sursa: DLRM )
CARITÁTE s. v. binefacere. (Sursa: Sinonime )
caritáte (-ắți), s. f. – Atitudine miloasă, filantropie. Lat. charitatem (sec. XIX). – Der. caritabil, adj., din fr. charitable. (Sursa: DER )
caritáte s. f., g.-d. art. carității (Sursa: Ortografic )
caritáte f. (lat. cáritas, -átis, d. carus, scump, ĭubit). Ĭubire de Dumnezeŭ saŭ de oamenĭ. Milă. Pomană. Soră de caritate, călugăriță din congregațiunea instituită la 1607 de Vincențiŭ de Paul p. ajutarea săracilor și bolnavilor. Bĭuroŭ de caritate, unde se distribue ajutoare nevoĭașilor. Dame de caritate, acelea care secundează bĭurourile de caritate. (Sursa: Scriban )
