CARÉNT, -Ă, carenți, -te, adj. (Rar) Cu lipsuri. – De la carență. (Sursa: DEX '98 )
carént adj. m., pl. carénți; f. sg. caréntă, pl. carénte (Sursa: Ortografic )
CARÉNT ~tă (~ți, ~te) rar Care ține de carență; propriu carenței. /Din carență (Sursa: NODEX )
| carent adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | carent | carentul | carentă | carenta |
| plural | carenți | carenții | carente | carentele |
| genitiv-dativ | singular | carent | carentului | carente | carentei |
| plural | carenți | carenților | carente | carentelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
