CARÉNȚĂ, carențe, s. f. Lipsă, deficiență; neglijență. – Din fr. carence, lat. carentia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CARÉNȚĂ s.f. Lipsă; neglijență; deficiență. ◊ Timp de carență = condiție a contractelor de asigurare pe viață, potrivit căreia asiguratul nu beneficiază de nici o despăgubire în caz că moare într-un anumit timp de la contractare. [Cf. it. carenza, fr. carence]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CARÉNȚĂ s. f. lipsă, insuficiență; deficiență. (< fr. carence, lat. carentia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CARÉNȚĂ, carențe, s. f. (Rar) Lipsă, deficiență. – Fr. carence (lat. lit. carentia). (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

CARÉNȚĂ s. v. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

carénță s. f., g.-d. art. carénței; pl. carénțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

carénță f., pl. e (mlat. carentia, d. carens, care e lipsit de ceva). Puținătate, sărăcie: carența unuĭ ajutor dat cuĭva. V. indigență, deficiență. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CARÉNȚĂ ~e f. Neajuns al unui lucru; lipsă; deficiență; cusur; imperfecțiune. /<fr. carence, lat. carentia (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CARENȚÁ vb. tr. a priva de unii factori indispensabili nutriției organismului. (< fr. carencer) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

carențá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carențeáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard