CARAVÁNĂ,caravane, s. f. 1. Convoi de oameni și de animale de povară (de obicei cămile), care transportă mărfuri, bagaje etc. prin pustiuri sau prin stepe. ♦ Convoi de vehicule împreună cu călătorii din ele, care parcurg împreună același drum. ♦ Grup de vehicule care străbat o țară în scopuri culturale, sanitare etc. Caravană sanitară. Caravană cinematografică.2. (Reg.) Căruță sau car mare pentru transport. – Din fr. caravane. (Sursa: DEX '98 )
CARAVÁNĂs.f. Convoi de călători care străbate deșertul (cu bagaje și animale de transport). ♦ Convoi de călători și de vehicule care urmează împreună același itinerar. ♦ Rulotă. [< fr. caravane, cf. pers. kayrawan]. (Sursa: DN )
CARAVÁNĂs. f. 1. convoi de călători care străbate deșertul (pe cămile). 2. ansamblu de turiști și vehicule rutiere care se deplasează în grup pe același itinerar. ◊ grup de vehicule (cu personalul aferent) care urmează același itinerar (în scopuri culturale, sanitare etc.). 3. rulotă de turism. (< fr. caravane, /3/engl. caravan) (Sursa: MDN )
CARAVÁNĂ,caravane, s. f. 1. Convoi de oameni și de animale de povară, care transportă mărfuri, bagaje etc., prin pustiuri sau prin stepe. ♦ Convoi de vehicule și de călători care parcurg împreună același drum. ◊ Caravană cinematografică = grup de automobile special amenajate, care dau reprezentații cinematografice în anumite locuri. 2. (Reg.) Căruță sau car pentru transport. – Fr. caravane. (Sursa: DLRM )
CARAVÁNĂ s. (înv.) chervan. (O ~ prin pustiu.) (Sursa: Sinonime )
CARAVÁNĂ s. v. dric, car funebru, car funerar, car mortuar. (Sursa: Sinonime )
caravánă (caraváne), s. f. – Convoi. – Mr. cărvane. Fr. caravane, din per. karwan. Din același cuvînt oriental, caravană, s. f. (car mare de transport), prin intermediul rut. karavan, și prin intermediul tc. kervan (Roesler 595; Șeineanu, II, 107; Meyer 177; Lokotsch 1075), chervan, s. n. (convoi; car mare de transport), cf. ngr. ϰαρβάνι (› mr.), alb. karvan, bg. kervan. – Der. caravanserai, s. n. (han pentru caravane), din tc. kervan, per, karwan, și tc. seray „casă”. (Sursa: DER )
caravánă s. f., g.-d. art. caravánei; pl. caraváne (Sursa: Ortografic )
caravánă f., pl. e (fr. caravane, it. -ana, g. pers. kiarvân, kârvân. V. chervan). Ceată de călătorĭ (pe jos, în căruțe saŭ călărĭ) în Asia și Africa. (Sursa: Scriban )
CARAVÁNĂ ~ef. 1) Convoi de oameni și de animale de transport (de obicei cămile) care transportă bagaje și persoane prin deșerturi. 2) Convoi de vehicule și de persoane, cu același itinerar și destinație. ~ sportivă. ~ sanitară. ~ cinematografică. [G.-D. caravanei] /<fr. caravane (Sursa: NODEX )
