CARAÍBI s. m. pl. Amerindieni care trăiesc în Antilele Mici, Brazilia, Venezuela, Guyana etc. [Var.: caríbi s. m. pl.] – Din fr. Caraïbes. (Sursa: DEX '98 )
Caraíbi(Marea ~lor) s. propriu m. pl. (Sursa: DOOM 2 )
caraíbi s. m. pl. (Sursa: Ortografic )
CARAÍB, -Ăadj., s. m. f. (locuitor) din Caraibe. ◊ (s. f.) limbă indiană vorbită de caraibi. (< fr. caraïbe) (Sursa: MDN )
!caraíb (nume etnic) adj. m., s. m., pl. caraíbi; adj. f., s. f. caraíbă, pl. caraíbe (Sursa: DOOM 2 )
CARAIBI (CARIBI) (‹ fr.) s. m. pl. Amerindieni din familia de limbi cu același nume care trăiesc în Antilele Mici, în N Braziliei (probabil patria lor inițială), în E Venezuelei și în Guyana, iar în triburi izolate în regiunile răsăritene ale Columbiei, Boliviei și Ecuadorului, precum și în Honduras. (Sursa: DE )
CARAIBILOR, MAREA ~, mare a Oc. Atlantic mărginită la V și S de America Centrală și N Americii de Sud, iar la N și E de lanțul ins. Antile, unite cu G. Mexic prin str. Yucatán; 2,78 mii km2. Ad. max.: 7.238 m; ad. med.: 2.491 m. Salinitate medie: 36‰. Pr. ins.: Cuba, Haiti, Jamaica, Poerto Rico. Pr. porturi: Maracaibo (Venezuela), Cartagena (Columbia), Colón (Panamá), Santiago de Cuba (Cuba). Se mai numește și Marea Antilelor. (Sursa: DE )
Declinări/Conjugări
caraib adjectiv
masculin
feminin
nearticulat
articulat
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
caraib
caraibul
caraibă
caraiba
plural
caraibi
caraibii
caraibe
caraibele
genitiv-dativ
singular
caraib
caraibului
caraibe
caraibei
plural
caraibi
caraibilor
caraibe
caraibelor
vocativ
singular
caraibule
caraibo
plural
caraibilor
caraibelor
caraibi
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.