CARACÚDĂ,caracude, s. f. 1. Pește de baltă, cu corpul turtit lateral, lung de 20-35 cm (Carassius carassius). 2. Nume generic dat peștilor mici; pește-țigănesc. ♦ Fig. Oameni fără valoare, fără însemnătate (într-un partid, într-o adunare). – Din bg. karakuda. (Sursa: DEX '98 )
CARACÚDĂ,caracude, s. f. 1. Caras. 2. Nume generic dat peștilor mici. ♦ Fig. Oameni fără valoare, fără însemnătate (într-un partid, într-o adunare). – Bg. karakuda. (Sursa: DLRM )
CARACÚDĂ s. (IHT.)1. v. albitură. 2.(Carassius carassius) caras, (reg.) obleț, sorean. (Sursa: Sinonime )
caracúdă (caracúde), s. f. – 1. Pește de baltă (Carassius vulgaris). – 2. Oameni de rînd, fără însemnătate. – 3. (Arg.) Pantofi. Bg. karakuda (Conev 53; DAR); pare cuvînt oriental. (Sursa: DER )
caracúdă s. f., g.-d. art. caracúdei; pl. caracúde (Sursa: Ortografic )
caracúdă f., pl. e (turc, bg. karakuda. Cp. și cu ngr. kaliakúda, cufundar). Un pește din neamu crapuluĭ, dar mult maĭ mic și maĭ lat (carassius vulgaris). Fig. Om fără valoare, elev prost (V. plevușcă). – În nord carás. (Sursa: Scriban )
CARACÚDĂ ~ef. 1) Pește dulcicol din familia crapilor, de culoare gălbuie-aurie, având corp plat și cap mic; caras. 2) Nume dat oricărui pește mărunt. 3) fig. Persoană fără valoare. /<bulg. karakuda (Sursa: NODEX )
CARACUDĂ (‹ bg.) s. f. Pește teleostean, ciprinid, prezent în toate apele stătătoare și reg. mocirloase ale rîurilor Europei și Asiei de Nord, de 15-20 cm și 80-100 g, cu corpul oval, comprimat lateral, solzi bruni-verzi, arămii și galbeni-portocalii pe burtă (Carassius carassius). (Sursa: DE )
