Dex.Ro Mobile
CARACTERIZÁRE, caracterizări, s. f. Acțiunea de a caracteriza și rezultatul ei; indicare a notei caracteristice a unei ființe, a unui lucru sau a unui fenomen. – V. caracteriza. (Sursa: DEX '98 )

CARACTERIZÁRE s.f. Acțiunea de a caracteriza și rezultatul ei. ♦ Arătare (în scris sau oral) a trăsăturilor caracteristice ale unei persoane, ale unui obiect. [< caracteriza]. (Sursa: DN )

CARACTERIZÁRE, caracterizări, s. f. Acțiunea de a caracteriza și rezultatul ei; indicare a notei caracteristice a unei ființe, a unui lucru sau a unui fenomen. (Sursa: DLRM )

CARACTERIZÁRE s. 1. definire. (~ a unei noțiuni.) 2. individualizare. (~ a unui personaj.) (Sursa: Sinonime )

caracterizáre s. f., g.-d. art. caracterizării; pl. caracterizări (Sursa: Ortografic )

CARACTERIZÁ, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva. Îl caracterizează modestia. 2. A descrie, a înfățișa, a face să reiasă trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. – Din fr. caractériser. (Sursa: DEX '98 )

A CARACTERIZÁ ~éz tranz. 1) (persoane, lucruri) A descrie, indicând trăsăturile caracteristice. 2) (persoane) A prezenta ca fiind caracteristic. Îl ~ează bunăvoința. /<fr. caractériser (Sursa: NODEX )

CARACTERIZÁ vb. I. tr. 1. A înfățișa, a descrie o ființă, un lucru etc. în ceea ce are particular, esențial, propriu. 2. A constitui caracteristica unei ființe sau a unui lucru. [< fr. caractériser]. (Sursa: DN )

CARACTERIZÁ vb. tr. 1. a constitui caracteristica unei ființe sau a unui lucru. 2. a înfățișa, a descrie o ființă, un fenomen în ceea ce are particular, esențial. (< fr. caractériser) (Sursa: MDN )

CARACTERIZÁ, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva. Modestia care-l caracteriza nu i-a permis să primească (GHICA). 2. A înfățișa, a face să reiasă trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. – Fr. caractériser. (Sursa: DLRM )

CARACTERIZÁ vb. 1. a defini. (Cum l-ai ~ pe X?) 2. a individualiza. (Își ~ sugestiv personajele.) 3. a se autocaracteriza, a se autodefini, a se defini. (Se ~ veridic în memoriile sale.) (Sursa: Sinonime )

caracterizá vb., ind. prez. 1 sg. caracterizéz, 3 sg. și pl. caracterizeáză (Sursa: Ortografic )

caracterizéz v. tr. (fr. caractériser). Determin precis: pe Jidan l-a caracterizat Shakespeare pin [!] Shylock, ĭubirea de banĭ îl caracterizează pe Jidan. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
caracteriza   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) caracteriza caracterizare caracterizat caracterizând singular plural
caracterizea caracterizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) caracterizez (să) caracterizez caracterizam caracterizai caracterizasem
a II-a (tu) caracterizezi (să) caracterizezi caracterizai caracterizași caracterizaseși
a III-a (el, ea) caracterizea (să) caracterizeze caracteriza caracteriză caracterizase
plural I (noi) caracterizăm (să) caracterizăm caracterizam caracterizarăm caracterizaserăm, caracterizasem*
a II-a (voi) caracterizați (să) caracterizați caracterizați caracterizarăți caracterizaserăți, caracterizaseți*
a III-a (ei, ele) caracterizea (să) caracterizeze caracterizau caracteriza caracterizaseră
* Formă nerecomandată

caracterizare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular caracterizare caracterizarea
plural caracterizări caracterizările
genitiv-dativ singular caracterizări caracterizării
plural caracterizări caracterizărilor
vocativ singular caracterizare, caracterizareo
plural caracterizărilor