CARABÍNĂ, carabine, s. f. 1. Pușcă (cu țeava ghintuită) mai scurtă și mai ușoară decât pușca obișnuită. 2. Cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte. 3. Cârlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea ușoară a cablului. – Din fr. carabine. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CARABÍNĂ s.f. 1. Pușcă ușoară, cu țeavă scurtă, ghintuită. 2. Cârlig închis cu arc, cu care se prind diferite obiecte. [< fr. carabine, it. carabina]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CARABÍNĂ s. f. 1. pușcă ușoară, cu țeavă scurtă, ghintuită. 2. cârlig închis cu arc, cu care se prind obiecte; carabinieră. (< fr. carabine) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CARABÍNĂ, carabine, s. f. 1. Pușcă cu țeava ghintuită, scurtă. 2. Cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele, pentru a prinde de el diferite obiecte. – Fr. carabine. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

CARABÍNĂ s. (prin Transilv. și Maram.) ștuț. (A vânat cu ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

carabínă s. f., g.-d. art. carabínei; pl. carabíne (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

carabínă f., pl. e (fr. carabine, it. carabina, ngr. karabina și aravis, vgr. Arabis, Arabă). Pușcă scurtă de cavalerie. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CARABÍNĂ ~e f. 1) Pușcă ușoară cu țeavă scurtă. 2) Cârlig închis printr-un arc de care se prind diferite obiecte. [G.-D. carabinei] /<fr. carabine (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard