CĂPRIÓR,căpriori, s. m. I. Animal rumegător sălbatic, mai mic decât cerbul, cu picioare subțiri și agile, cu coarne mici (Capreolus capreolus). II. 1. Fiecare dintre bârnele încrucișate care fac parte din scheletul acoperișului unei case. 2. Fiecare dintre lemnele care formează suportul pe care se așază scândurile patului, platforma zidarului etc. [Pr.: -pri-or] – Lat. capriolus. (Sursa: DEX '98 )
CĂPRIORÍ,căprioresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A fixa căpriorii (II 1) la o construcție. [Pr.: -pri-o-] – Din căprior. (Sursa: DEX '98 )
CĂPRIÓR ~im. 1) Masculul căprioarei. 2) Fiecare dintre bârnele puse câte două și împreunate la capătul de sus, care sprijină acoperișul unei construcții. [Sil. că-pri-] /<lat. capriolus (Sursa: NODEX )
CĂPRIÓR,căpriori, s. m. I. Masculul căprioarei, animal mai mare decât aceasta și cu coarnele ramificate. II. 1. Fiecare dintre bârnele încrucișate care fac parte din scheletul acoperișului unei case. 2. Suport de lemne pe care se așază scândurile patului, platforma zidarului etc. – Lat. capriolus. (Sursa: DLRM )
CĂPRIORÍ,căprioresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A fixa căpriorii la o construcție. – Din căprior. (Sursa: DLRM )
CĂPRIÓR s. 1.(ZOOL.) (pop.) țap. 2.(CONSTR.) (reg.) martac, (Transilv.) cafer, (Transilv., Ban. și Bucov.) corn. (~ la o casă.)3. capră. (~ este un suport de lemn.) (Sursa: Sinonime )
CĂPRIÓR s. v. falcă, maxilar. (Sursa: Sinonime )
CĂPRIÓRUL s. art. v. capricornul. (Sursa: Sinonime )
căpriór (căprióri), s. m. – 1. Animal rumegător sălbatic, mai mic decît cerbul. – 2. Cușac, riglă. – 3. Suport, stativ. – Mr. numai căprioară, s. f. Lat. capreŏlus (Pușcariu 208; Candrea-Dens., 251; REW 1649; DAR); cf. alb. kaprual (Philippide, II, 636, it. capriuolo, prov., cat. cabriol, fr. chevreuil. Sensul 2 este și romanic, cf. calabr. crapijolu, fr. chevron, sp. cabrio, toți cu același sens. Der. căprioară, s. f. (femela căpriorului); căprioraș, s. m. (unul din cei patru pari care formează scheletul scrînciobului); căpriori, vb. (a fixa căpriorii la o construcție); căprioreală, s. f. (acțiunea de a fixa căpriorii; sistem de căpriori sau ziduri de apărare). (Sursa: DER )
căpriór s. m. (sil. -pri-), pl. căprióri (Sursa: Ortografic )
căpriorí vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căpriorésc, imperf. 3 sg. căprioreá; conj. prez. 3 sg. și pl. căprioreáscă (Sursa: Ortografic )
căpriór m. (lat. capréolus). Masculu căprioareĭ. Lemn vertical care sprijină alte lemne transversale la acoperemînt saŭ la alt-ceva. Fig. Iron. A muta cuĭva căprioriĭ fălcilor, a-ĭ trage niște pumnĭ în cît să-ĭ strîmbĭ fălcile. (Sursa: Scriban )
căpriorésc v. tr. Pun căpriorĭ la acoperiș, sprijin pin [!] căpriorĭ (Iov. 160). (Sursa: Scriban )
CĂPRIOR (lat. capriolus) s. m. 1. Mamifer artiodactil, rumegător, răspîndit în toate pădurile de cîmpie și deal, mai mic decît cerbul (c. 1 m și 20-30 kg), cu blana roșcată vara și surie iarna, corp zvelt, picioare subțiri și agile, coarne pline, caduce; longevitate, 10-12 ani. Masculul căprioarei. 2. Fiecare dintre barele de lemn care susțin învelitoarea unui acoperiș și stratul-suport al acesteia (astereală sau șipci). (Sursa: DE )
