Dex.Ro Mobile
CAPÓD s.n. v. capot1 [în DN]. (Sursa: DN )

capód, V. capot. (Sursa: Scriban )

capót și capód n., pl. urĭ și oate, oade (turc. kapot și kapod, d. it. cappotto, manta cu glugă, manta militară, d. cappa, manta. V. capă, capelă 1, capișon, căput, cabană 1, scap. Cp. cu căcĭulă). Munt. Sec. 18-19. Manta boĭerească. Manta militară. Azĭ (capot, pl. oate, d. rus. kapót, din fr. capote). Rochie dintr´o singură bucată pe care femeile o poartă în casă (V. capoțel). – În Munt. vulg. capod (TMI, 2, 173). (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
capod   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular capod capodul
plural capoade capoadele
genitiv-dativ singular capod capodului
plural capoade capoadelor
vocativ singular
plural