Dex.Ro Mobile
CAPLAMÁ s. f. Mod de prindere a scândurilor la un perete exterior, la un acoperiș etc., astfel încât fiecare scândură să acopere scândura precedentă pe o lățime de 2 cm. – Din tc. kaplama. (Sursa: DEX '98 )

caplamá, caplamále, s.f. (înv.) 1. manta căptușită cu blană; șubă. 2. îmbucătura marginilor podelii sau tavanului. (Sursa: DAR )

caplamá s. f. (sil. -pla-), pl. caplamále (Sursa: Ortografic )

caplamá f. (turc. kaplama, acoperire, lucru căptușit. V. capama). Îmbucarea a doŭă grinzĭ la casele țărăneștĭ. (Sursa: Scriban )

CAPLAMÁ ~le f. (la un perete, un acoperiș etc.) Mod de prindere a scândurilor astfel încât fiecare scândură să acopere scândura precedentă pe o lățime de 2 cm. /<turc. kaplama (Sursa: NODEX )

caplámă s. f., g.-d. art. caplamei; (pl. -) (Sursa: DMLR )

Declinări/Conjugări
caplama   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular caplama caplamaua
plural
genitiv-dativ singular caplamale caplamalei
plural
vocativ singular caplama
plural

caplamă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular capla caplama
plural
genitiv-dativ singular caplame caplamei
plural
vocativ singular caplamă, caplamo
plural