Dex.Ro Mobile
CAPITÉL, capiteluri, s. n. Partea superioară, mai groasă (și ornată), a unei coloane sau a unui pilastru, care face legătura între fusul coloanei și arhitravă. – Din it. capitello, lat. capitellum. (Sursa: DEX '98 )

CAPITÉL s.n. Partea superioară a unei coloane, semicoloane sau a unui pilastru, pe care se sprijină arhitrava. [Pl. -luri, -le. / < it. capitello, cf. lat. capitellum]. (Sursa: DN )

CAPITÉL s. n. partea superioară a unei coloane, a unui pilastru, pe care se sprijină arhitrava. (< it. capitello, lat. capitellum) (Sursa: MDN )

CAPITÉL, capiteluri, s. n. Partea superioară, mai groasă (și ornată) a unei coloane sau a unui pilastru. – It. capitello (lat. lit. capitellum). (Sursa: DLRM )

capitél (capitéluri), s. n. – Partea superioară a unei coloane. It. capitello (sec. XIX). (Sursa: DER )

capitél s. n., pl. capitéluri (Sursa: Ortografic )

capitél n., pl. e și urĭ (lat. capitellum, dim. d. caput, cap. V. căpețel). Partea de sus, ornată, a uneĭ coloane, a unuĭ dulap ș. a. V. bașlic. (Sursa: Scriban )

CAPITÉL ~uri n. arhit. Partea de sus (ornamentală) a unei coloane pe care se sprijină arhitrava. /<lat. capitellum (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
capitel (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular capitel capitelul
plural capiteluri capitelurile
genitiv-dativ singular capitel capitelului
plural capiteluri capitelurilor
vocativ singular
plural

capitel (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular capitel capitelul
plural capitele capitelele
genitiv-dativ singular capitel capitelului
plural capitele capitelelor
vocativ singular
plural