CÁPIE s. f. Boală a ovinelor, bovinelor, caprelor și cailor (provocată de localizarea la creier a teniei) care se manifestă prin amețeli, convulsii și mișcări repezi și dezordonate; cenuroză, căpială. ♦ Animal care suferă de această boală. – Cf. sl. kapija. (Sursa: DEX '98 )
CÁPIEf. pop. (mai ales la oi) Boală a animalelor domestice, provocată de larva teniei și localizată în creier, manifestată prin amețeli, convulsii și mișcări dezordonate; cenuroză. [Sil. ca-pi-e] /<sl. capija (Sursa: NODEX )
CÁPIE s. f. Boală a ovinelor, bovinelor, caprelor și cailor (provocată de localizarea la creier a teniei), care se manifestă prin amețeli, convulsii și mișcări repezi și dezordonate. ♦ Animal care suferă de această boală. – Comp. v. sl. kapija. (Sursa: DLRM )
CÁPIE s. v. cenuroză. (Sursa: Sinonime )
cápie (cápii), s. f. – Boală a ovinelor, amețeală. Sl. kaplja (Cihac, II, 39; Loewe 70; DAR). – Der. căpia, vb. (despre animale, a se îmbolnăvi; a se țicni, a o lua razna); căpială, s. f. (capie, amețeală); căpietură, s. f. (capie); capiu, adj. (bolnav de capie; îndobitocit). (Sursa: DER )
cápie (boală) s. f. (sil. -pi-e), art. cápia (sil. -pi-a), g.-d. cápii, art. cápiei (Sursa: Ortografic )
cápie f. (vsl. káplĭa, picătură. Cp. cu dambla). Un fel de turbare a oilor. – În est cápchie. V. răsfug. (Sursa: Scriban )
CÁPIU, -IE,capii, adj. (Despre ovine, bovine, capre și cai) Atins de capie. ♦ Fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. – Din capie. (Sursa: DEX '98 )
CĂPIÁ,căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) A se scrânti, a se țicni, a înnebuni. [Pr.: -pi-a] – Din capiu. (Sursa: DEX '98 )
A CĂPIÁ ~ézintranz. 1) (despre animale) A se îmbolnăvi de capie. 2) fam. (despre persoane) A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a înnebuni; a se scrânti; a se țicni; a se sminti; a se trăsni; a se aliena. [Sil. -pi-a] /Din capiu (Sursa: NODEX )
CÁPIU ~e (~i) 1) (despre animale domestice) Care este bolnav de capie. Oaie ~e. 2) fig. (despre persoane) Care este zăpăcit; smintit; năuc. [Sil. ca-piu] /Din capie (Sursa: NODEX )
CÁPIU, -IE,capii, adj. (Despre ovine, bovine, capre și cai) Atins de capie. ♦ Fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. – Din capie. (Sursa: DLRM )
CĂPIÁ,căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de capie. 2. Fig. (Fam.) A se scrânti, a se țicni, a înnebuni. – Din capiu. (Sursa: DLRM )
CĂPIÁ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni. (Sursa: Sinonime )
căpíe,căpíi, s.f. (înv.; reg.) poartă cu boltă. (Sursa: DAR )
cápiu adj. m. [-piu pron. -piu], f. cápie (sil. -pi-e); pl. m. și f. cápii (Sursa: Ortografic )
căpiá vb. (sil. -pi-a), ind. prez. 1 sg. căpiéz, 3 sg. și pl. căpiáză, 1 pl. căpiém (sil. -pi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. căpiéze; ger. căpiínd (sil. -pi-ind) (Sursa: Ortografic )
cápiŭ, -e adj. (d. capie, s. f.). Nebun, zăpăcit. – În est cápchiŭ. (Sursa: Scriban )
căpiéz v. intr. (d. capie). Mă îmbolnăvesc de capie. Fig. Iron. Înebunesc, turbez: aĭ căpiat, măĭ? V. tr. Lasă-mă în pace, că m´aĭ căpiat. – În est căpchiez. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
capie substantiv feminin Surse flexiune: DER
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
capie
capia
plural
capii
capiile
genitiv-dativ
singular
capii
capiei
plural
capii
capiilor
vocativ
singular
capie, capio
plural
capiilor
capiu adjectiv
masculin
feminin
nearticulat
articulat
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
capiu
capiul
capie
capia
plural
capii
capiii
capii
capiile
genitiv-dativ
singular
capiu
capiului
capii
capiei
plural
capii
capiilor
capii
capiilor
vocativ
singular
—
—
plural
—
—
căpia verb
infinitiv
infinitiv lung
participiu
gerunziu
imperativ pers. a II-a
(a) căpia
căpiere
căpiat
căpiind
singular
plural
căpiază
căpiați
numărul
persoana
prezent
conjunctiv prezent
imperfect
perfect simplu
mai mult ca perfect
singular
I (eu)
căpiez
(să) căpiez
căpiam
căpiai
căpiasem
a II-a (tu)
căpiezi
(să) căpiezi
căpiai
căpiași
căpiaseși
a III-a (el, ea)
căpiază
(să) căpieze
căpia
căpie
căpiase
plural
I (noi)
căpiem
(să) căpiem
căpiam
căpiarăm
căpiaserăm, căpiasem*
a II-a (voi)
căpiați
(să) căpiați
căpiați
căpiarăți
căpiaserăți, căpiaseți*
a III-a (ei, ele)
căpiază
(să) căpieze
căpiau
căpiară
căpiaseră
* Formă nerecomandată
căpie
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.