Dex.Ro Mobile
Vezi 4 expresii

CAPACITÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A-și alătura pe cineva; a câștiga adeziunea, încrederea cuiva. 2. A pune pe cineva în situația de a putea îndeplini o acțiune. [< it. capacitare]. (Sursa: DN )

CAPACITÁ vb. tr. 1. a-și alătura pe cineva; a câștiga adeziunea, încrederea cuiva. 2. a pune pe cineva în situația de a putea îndeplini o acțiune. (< it. capacitate) (Sursa: MDN )

capacitá vb., ind. prez. 1 sg. capacitéz, 3 sg. și pl. capaciteáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
capacita   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) capacita capacitare capacitat capacitând singular plural
capacitea capacitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) capacitez (să) capacitez capacitam capacitai capacitasem
a II-a (tu) capacitezi (să) capacitezi capacitai capacitași capacitaseși
a III-a (el, ea) capacitea (să) capaciteze capacita capacită capacitase
plural I (noi) capacităm (să) capacităm capacitam capacitarăm capacitaserăm, capacitasem*
a II-a (voi) capacitați (să) capacitați capacitați capacitarăți capacitaserăți, capacitaseți*
a III-a (ei, ele) capacitea (să) capaciteze capacitau capacita capacitaseră
* Formă nerecomandată

căpăcit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căpăcit căpăcitul căpăci căpăcita
plural căpăciți căpăciții căpăcite căpăcitele
genitiv-dativ singular căpăcit căpăcitului căpăcite căpăcitei
plural căpăciți căpăciților căpăcite căpăcitelor
vocativ singular
plural