Dex.Ro Mobile
CANTONÁT, -Ă adj. 1. Care este în cantonament. 2. (Arhit.; despre un masiv pătrat) Prevăzut cu coloane unghiulare. [Cf. fr. cantonné]. (Sursa: DN )

cantonát adj. m., pl. cántonáți; f. sg. cantonátă, pl. cantonáte (Sursa: Ortografic )

CANTONÁ, cantonez, vb. I. Intranz. 1. A se instala pentru un timp oarecare într-un cantonament. 2. A rămâne pe loc. 3. Refl. (Fig.) A se limita. – Din fr. cantonner. (Sursa: DEX '98 )

A CANTONÁ ~éz 1. intranz. (despre militari) A se stabili într-un cantonament. 2. tranz. (militari) A instala temporar într-o localitate; a caza; a încartirui. /<fr. cantonner (Sursa: NODEX )

CANTONÁ vb. I. intr., tr. (Despre trupe) A (se) instala vremelnic în casele locuitorilor. [< fr. cantonner]. (Sursa: DN )

CANTONÁ vb. I. intr., tr. (despre trupe) a (se) instala vremelnic într-un cantonament. II. refl. (fig.) a se stabili, a se limita (rigid, mecanic). (< fr. cantonner) (Sursa: MDN )

CANTONÁ, cantonez, vb. I. Intranz. (Despre unități militare în trecere) A se opri și a se instala pentru un timp oarecare în casele locuitorilor. – Fr. cantonner. (Sursa: DLRM )

CANTONÁ vb. (MIL.) (înv.) a tăbărî. (Trupele au ~ într-o comună.) (Sursa: Sinonime )

cantoná vb., ind. prez. 1 sg. cantonéz, 3 sg. și pl. cantoneáză (Sursa: Ortografic )

cantonéz v. tr. (fr. cantonner; it. accantonare). Așez în cantonamente. V. intr. Mă așez (poposesc) în cantonamente. V. bivuachez, tăbărăsc. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
cantona   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cantona cantonare cantonat cantonând singular plural
cantonea cantonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cantonez (să) cantonez cantonam cantonai cantonasem
a II-a (tu) cantonezi (să) cantonezi cantonai cantonași cantonaseși
a III-a (el, ea) cantonea (să) cantoneze cantona cantonă cantonase
plural I (noi) cantonăm (să) cantonăm cantonam cantonarăm cantonaserăm, cantonasem*
a II-a (voi) cantonați (să) cantonați cantonați cantonarăți cantonaserăți, cantonaseți*
a III-a (ei, ele) cantonea (să) cantoneze cantonau cantona cantonaseră
* Formă nerecomandată

cantonat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cantonat cantonatul cantona cantonata
plural cantonați cantonații cantonate cantonatele
genitiv-dativ singular cantonat cantonatului cantonate cantonatei
plural cantonați cantonaților cantonate cantonatelor
vocativ singular
plural