CÁNTO s. n. Muzică vocală; cânt, cântare. – Din it. canto. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CÁNTO n. Piesă muzicală vocală. Clasă de ~. /<it. canto (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CÁNTO s.n. Muzică vocală; cânt, cântare. ♦ Studiul tehnicii și artei vocale. [< it. canto]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CANTO1- elem. „unghi”, „ligament palpebral, comisură a pleoapelor”. (< fr. cantho-, cf. lat. canthus, gr. kanthos) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CÁNTO2 s. n. muzică vocală. ◊ studiul tehnicii și artei interpretării vocale. (< it. canto) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CÁNTO s. n. Muzică vocală; cânt, cântare. – It. canto. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

CÁNTO s. (MUZ.) cânt. (Clasa de ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

cánto s. n. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

cánto n. fără pl. (it. canto). Cînt, cîntare. Partea melodică a muziciĭ, în opoz. cu „armonie”. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

cántă f., pl. e (sîrb. ung. kanta, d. germ. kante și kanne. V. cană și cănată. Cp. Bern. 1, 481). Ban. Olt. Găleată de metal. Cofer, vas metalic (de 6-8 litri) de adus și de ținut apa în casă. (Astăzĭ sînt smălțuite). Garniță (bidon) de dus lapte. Ĭal. Stropitoare de grădină. V. polomeac. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard