CANTAUTÓR, -OÁRE, cantautori, -oare, s. m. și f. Cântăreț care își compune singur textele. [Pr.: -a-u-] – Din it. cantautore. (Sursa: DEX '98 )
CANTAUTÓR s. m. cântăreț care își compune singur textele. (< it. cantautore) (Sursa: MDN )
cantautór (can-ta-u-/cant-a-) s. m., pl. cantautóri (Sursa: DOOM 2 )
cantautór s. m., pl. cantautóri (Sursa: Ortografic )
CANTAUTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Cântăreț care își scrie singur muzica și textele cântecelor interpretate/ /<it. cantautore (Sursa: NODEX )
| cantautor substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cantautor | cantautorul | cantautoare | cantautoarea |
| plural | cantautori | cantautorii | cantautoare | cantautoarele |
| genitiv-dativ | singular | cantautor | cantautorului | cantautoare | cantautoarei |
| plural | cantautori | cantautorilor | cantautoare | cantautoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
