CANONICITÁTE s. f. Însușirea de a fi canonic2. – Din fr. canonicité. (Sursa: DEX '98 )
CANONICITÁTE s.f. Însușirea de a fi canonic, în conformitate cu canoanele. [< fr. canonicité]. (Sursa: DN )
CANONICITÁTE s. f. calitatea a ceea ce este canonic. (<fr. canonicité) (Sursa: MDN )
CANONICITÁTE s. f. Însușirea de a fi canonic2. – După fr. canonicité. (Sursa: DLRM )
canonicitáte s. f., g.-d. art. canonicității (Sursa: Ortografic )
canonicitáte f. (d. canonic). Calitatea unuĭ lucru canonic. (Sursa: Scriban )
| canonicitate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | canonicitate | canonicitatea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | canonicități | canonicității |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | canonicitate, canonicitateo |
| plural | — |
