Dex.Ro Mobile
CANIBÁL, -Ă, canibali, -e, s. m. și f. Antropofag. ♦ Fig. Om crud, sălbatic, feroce. – Din fr. cannibale. (Sursa: DEX '98 )

CANIBÁL, -Ă s.m. și f. 1. Sălbatic care mănâncă carne de om; antropofag. 2. (Fig.) Om crud, feroce. [< fr., it. cannibale, sp. canibal < cuv. caraib]. (Sursa: DN )

CANIBÁL, -Ă I. adj. (despre animale) care se hrănește cu indivizi din aceeași specie. II. s. m. f. 1. antropofag. 2. (fig.) om crud, feroce. (< fr. cannibale, sp. canibal) (Sursa: MDN )

CANIBÁL, -Ă, canibali, -e, s. m. și f. Antropofag. ♦ Fig. Om crud. – Fr. cannibale. (Sursa: DLRM )

CANIBÁL s. antropofag, (pop.) căpcăun. (Sursa: Sinonime )

canibál s. m., pl. canibáli (Sursa: Ortografic )

canibál, -ă s. și adj. (fr. cannibale, d. sp. canibal și caribal, care vine d. Caribe, insulele Antile locuite de dispăruțiĭ Caraibĭ, care erau antropofagĭ; it. cannibale). Antropofag. Fig. Om feroce. (Sursa: Scriban )

CANIBÁL ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care se hrănește cu carne de om; antropofag. 2) fig. Persoană care vădește cruzime excesivă. /<fr. cannibale (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
canibal   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular canibal canibalul caniba canibala
plural canibali canibalii canibale canibalele
genitiv-dativ singular canibal canibalului canibale canibalei
plural canibali canibalilor canibale canibalelor
vocativ singular canibalule canibalo
plural canibalilor canibalelor