CANELÁT, -Ă,canelați, -te, adj. Cu caneluri. – După fr. cannelé. (Sursa: DLRM )
canelát adj. m., pl. caneláți; f. sg. canelátă, pl. caneláte (Sursa: Ortografic )
CANELÁ,canelez, vb. I. Tranz. A face caneluri pe suprafața interioară sau cea exterioară a unei piese, a unei coloane etc. – Din fr. canneler. (Sursa: DEX '98 )
A CANELÁ ~éztranz. (piese, coloane) A prevedea cu caneluri. /<fr. canneler (Sursa: NODEX )
CANELÁvb. I. tr. A executa mecanizat așchierea prin care se obține o suprafață canelată. [Cf. fr. canneler]. (Sursa: DN )
CANELÁvb. tr. a executa prin așchiere caneluri pe o suprafață. (< fr. canneller) (Sursa: MDN )
canelá vb., ind. prez. 1 sg. caneléz, 3 sg. și pl. caneleáză (Sursa: Ortografic )