Dex.Ro Mobile
CANELÁT, -Ă, canelați, -te, adj. Cu caneluri. – Din fr. cannelé. (Sursa: DEX '98 )

CANELÁT, -Ă adj. Ornat cu caneluri; nervurat; crestat, zimțat. [Cf. fr. cannelé]. (Sursa: DN )

CANELÁT, -Ă, canelați, -te, adj. Cu caneluri. – După fr. cannelé. (Sursa: DLRM )

canelát adj. m., pl. caneláți; f. sg. canelátă, pl. caneláte (Sursa: Ortografic )

CANELÁ, canelez, vb. I. Tranz. A face caneluri pe suprafața interioară sau cea exterioară a unei piese, a unei coloane etc. – Din fr. canneler. (Sursa: DEX '98 )

A CANELÁ ~éz tranz. (piese, coloane) A prevedea cu caneluri. /<fr. canneler (Sursa: NODEX )

CANELÁ vb. I. tr. A executa mecanizat așchierea prin care se obține o suprafață canelată. [Cf. fr. canneler]. (Sursa: DN )

CANELÁ vb. tr. a executa prin așchiere caneluri pe o suprafață. (< fr. canneller) (Sursa: MDN )

canelá vb., ind. prez. 1 sg. caneléz, 3 sg. și pl. caneleáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
canela   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) canela canelare canelat canelând singular plural
canelea canelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) canelez (să) canelez canelam canelai canelasem
a II-a (tu) canelezi (să) canelezi canelai canelași canelaseși
a III-a (el, ea) canelea (să) caneleze canela canelă canelase
plural I (noi) canelăm (să) canelăm canelam canelarăm canelaserăm, canelasem*
a II-a (voi) canelați (să) canelați canelați canelarăți canelaserăți, canelaseți*
a III-a (ei, ele) canelea (să) caneleze canelau canela canelaseră
* Formă nerecomandată

canelat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular canelat canelatul canela canelata
plural canelați canelații canelate canelatele
genitiv-dativ singular canelat canelatului canelate canelatei
plural canelați canelaților canelate canelatelor
vocativ singular
plural