A ajunge la spartul târgului (sau iarmarocului) = a ajunge undeva prea târziu, când lucrurile sunt pe lichidate
A bate maidanul ( sau maidanele) = a-și pierde vremea hoinărind sau jucându-se; a hoinări, a vagabonda
A da cep (unei buți, unui butoi etc.) = a începe o bute, un butoi etc. plin cu vin (sau cu alt lichid), făcându-i o gaură
A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal
A face haz de necaz = a-și ascunde necazul, făcând glume sau simulând voia bună
A face spumă (sau spume) la gură = a se înfuria foarte tare, a face scandal mare
A fi (sau a se usca, a rămâne) ca scândura (sau scândură) = a fi extrem de slab
A fi clei = a) a nu ști absolut nimic (atunci când este ascultat la școală, la un examen etc.); b) a fi foarte beat
A fi cu gura mare = a fi certăreț, scandalagiu
A fugi (sau a alerga) mâncând pământul (sau de mănâncă pământul) = a fugi foarte repede
A i se strânge funia la par = a ajunge într-o situație dificilă, când nu mai poate face cum vrea
A i se sui (cuiva) tot sângele în vârful capului, se spune când cineva se aprinde la față din cauza furiei, a rușinii etc. A vorbi în (sau din) vârful limbii (sau buzelor) = a vorbi peltic; a vorbi afectat
A juca pe funie = a umbla pe funie, făcând diferite figuri; a fi abil, dibaci
A lua (pasaje sau idei) dintr-un autor = a reproduce într-o scriere sau într-o expunere proprie idei extrase din alt autor (indicând sursa sau însușindu-și pasajul în mod fraudulos)
A lua cuiva vorba din gură = a) a spune tocmai ceea ce voia să zică altul în clipa respectivă; b) a întrerupe pe cineva când vorbește
A lăsa (pe cineva) la aman = a părăsi (pe cineva) când e la mare nevoie
A lăsa pe cineva scândură (sau ca scândura) = a lăsa pe cineva complet sărac
A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta secreția laptelui (într-o perioadă când aceasta ar trebui să fie normală)
A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău)
A prinde (pe cineva) cu mâța (sau cu mâna) în sac = a surprinde (pe cineva) în momentul când săvârșește o faptă rea
A pune (toate) în aceeași oală = a amesteca lucruri, probleme diferite, producând confuzii, încurcături
A pune ochii (sau privirea, nasul, capul) în pământ = a avea o atitudine modestă, plecând privirea; a se rușina, a se sfii
A reduce la scară = a reprezenta un obiect reducându-i dimensiunile, dar păstrând un raport constant al acestor dimensiuni față de realitate
A rupe rândurile = (despre un grup de oameni) a fugi, stricând ordinea unui șir aliniat
A râde galben = a râde fals, silit (prefăcându-se că se bucură)
A râde prostește = a râde fără motiv sau atunci când nu trebuie
A scoate (sau a aduce etc. ceva) (și) din piatră (seacă) = a face, a realiza, a obține etc. (ceva) cu orice preț, depunând toate eforturile, trecând peste toate greutățile
A se lega la cap (când nu-l doare) = a-și crea complicații inutile
A se ridica (sau a se scula) din pulbere = a evolua; a parveni, plecând de jos
A se strica căruța în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când ești încă departe de țintă
A se îneca (ca țiganul) la mal = a renunța sau a fi obligat să renunțe la ceva tocmai când țelul era aproape atins
A se îneca ca țiganul la mal = a nu reuși, a eșua într-o acțiune tocmai când era pe punctul de a o duce la bun sfârșit
A sta (ca) pe un vulcan = a fi amenințat de o primejdie, de un pericol gata oricând să se dezlănțuie
A sta (sau a se pune etc.) în drumul cuiva sau a-i sta cuiva în drum = a se afla (sau a ieși) înaintea cuiva, împiedicându-l (să înainteze, să facă o treabă etc.); a împiedica pe cineva într-o acțiune, a i se împotrivi
A sufla în foc = a expira producând un curent de aer, pentru a înteți flacăra
A sări (sau a cădea, a da etc.) din lac în puț = a da de un rău mai mare, încercând să scape de un alt rău
A tuna și a fulgera = (despre oameni; și la 1) a face scandal; a trânti și a bufni
A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea prefăcându-se că este preocupat de ceva foarte important spre a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri directe
A închide mâna = a strânge degetele, făcând mâna pumn
A ține (ceva) în cumpănă = a ține ceva în poziție suspendată, făcând să balanseze
A(-și) juca ultima carte = a face o ultimă încercare (riscând) în vederea atingerii unui scop
A-i da (cuiva) cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva); a împiedica (pe cineva) să promoveze, să acționeze etc. Parcă mi-a (sau ți-a, i-a etc.) dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neașteptate o veste neplăcută
A-i face (cuiva) muzică = a-i face (cuiva) gălăgie, scandal
A-i ieși (sau a-i trece) cuiva părul prin căciulă = a face eforturi deosebite, trecând peste multe greutăți; a ajunge la limita răbdării
A-i sta cuiva în cale (sau în drum) ori a sta în calea (sau în drumul) cuiva = a) a ieși înaintea cuiva (împiedicându-l să înainteze); b) a împiedica pe cineva să facă ceva, a stingheri
A-și descărca conștiința (sau inima) = a-și ușura conștiința, făcând confidențe cuiva
A-și lua vorba înapoi = a-și retrage vorba, făgăduiala făcută; a reveni asupra celor spuse, rectificându-le
A-și subția buzele (sau gura) = a-și strânge buzele, făcându-le să pară mai subțiri, mai mici; a vorbi din vârful buzelor
A-și vinde scump pielea = a lupta cu înverșunare, provocând mari neajunsuri adversarului (chiar dacă nu mai sunt sorți de izbândă)
CÂND adv., conj. I. Adv. (În propoziții interogative) În ce moment? în care perioadă de timp? Când a sosit? ◊ Expr. Când și când sau din când în când = câteodată, uneori. Când..., când... = câteodată..., altă dată...; ba..., ba...; uneori..., alteori... II. Conj. 1. (Introduce o propoziție temporală) a) În momentul sau în vremea în care... Când a văzut-o, s-a bucurat.b) După ce. Când i-a pierdut din ochi, s-a ridicat.c) Înainte de (a)..., până (a) nu... Parada începuse când a sosit.d) Deși; în vreme ce. Când altul s-ar bucura, tu ești nepăsător.e) Și (deodată). Au ajuns, când, ce să vezi?2. (Introduce o propoziție atributivă în legătură cu noțiuni de timp) (În) care. Acum e timpul când vin copiii. ◊ Expr. A (nu) avea când să... = a (nu) avea timpul material necesar să... 3. (Introduce o propoziție cauzală cu nuanță temporală) Fiindcă, deoarece, o dată ce. Când știa că trebuie să plece nu mai putea dormi.4. (Introduce o propoziție condițională) Dacă, de. Ce să spui când nu ai nimic de spus? ◊ Expr. Ca și când = parcă. 5. (Introduce o propoziție completivă directă) Spune-mi când să vin. – Lat. quando. (Sursa: DEX '98 )
CÂND1adv. 1) (în propoziții interogative) În care timp? În ce moment? ~ ai venit? ◊ ~ și ~ câteodată; rar; uneori. Din ~ în ~ din timp în timp. 2) (introduce propoziții condiționale) Dacă; de. Cum să te justifici ~ ești vinovat. /<lat. quando (Sursa: NODEX )
CÂND2conj. 1) După ce. ~ voi termina, atunci voi veni. 2) În timp ce. ~ merge îl doare piciorul. ◊ De ~ (sau de pe ~) din timpul când. Pe ~ în timpul în care. Ca și ~ de parcă. /<lat. quando (Sursa: NODEX )
*ori când conjcț. + adv. (când poate ~ vrea) (Sursa: DOOM 2 )
CÂND conj. 1. (temporal) că. (Acum ~ ne-am odihnit, putem pleca.)2. (temporal) dacă. (~ vede că ..., pleacă repede.)3. (temporal) cum. (Frunza-n codru ~ învie.)4. (temporal) (pop.) cum. (Din ceasul ~ te-am văzut ...)5. (cauzal) cum, deoarece, fiindcă, întrucât. (~ știu că vine, sunt emoționat.)6. (condițional) dacă, (pop.) de. (Ce pot sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc.) (Sursa: Sinonime )
cînd adv. și conj. – 1. Indică o relație de coincidență temporală nuanțată cu ajutorul prepozițiilor: coincidența termenului inițial, de cînd; a termenului final, pînă cînd; a termenului mediu, pe cînd. – 2. (Cu cond.) Dacă, în caz că (indică o relație condiționată). – Mr. cîndu, megl. cǫn, istr. căn(d). Lat. quando (Pușcariu 364; REW 6932; Candrea-Dens., 344; DAR); cf. it. quando, fr. quand, sp. cuando. – Der. cînduși, conj. (înv., cînd); cîndai, adv. (poate, posibil), arhaism pe care DAR îl consideră der. din lat. quando alias; cîndva, adv. compus cu va ‹ vrea, ca ceva, cineva; nicicînd, adv.; oarecînd, adv. (înv., vreodată), identic prin formație cu oricînd, adv., a cărui var. vericînd, se apropie mai mult de forma primitivă, cf. vreun. (Sursa: DER )
ca și când loc. conjcț. (Sursa: Ortografic )
când adv., conjcț. (Sursa: Ortografic )
nici când adv. + adv. (Sursa: Ortografic )
cînd adv. (lat. quando, it. pg. cuando, pv. quan, quant, fr. cat. quand, sp. cuando). În care timp: cînd viĭ? În timpu în care: cînd ploŭă, se curăță aeru. Conj. Dacă, o dacă [!] (cu subjunctivu): cînd să am banĭ, aș pleca; eh, cînd să fiŭ eŭ acolo! Dacă, o dacă (cu optativu): cînd aș ști, aș spune; eh, cînd aĭ ști ce bine-mĭ pare!Cînd și cînd, din cînd în cînd (vechĭ cînd de cînd), din timp în timp, cîte-odată, une-orĭ. Cînd... cînd, aci... aci, acú... acú: cînd unu, cînd altu.Cînd cu, în timpu cînd: cînd cu războĭu.Cînd să, cînd era aproape să: cînd să plec, ĭacătă și el!De cînd, din timpu în care, din acea epocă. Pînă cînd, pînă în ce timp. Pe cînd,1) cînd: a venit pe cînd ploŭa,2) cînd din contra: unu e alb, pe cînd cel-lalt e negru.Cînd colo, dar din contra: Credeam că-ĭ alb. Cînd colo, e negru! În amenințărĭ eliptice: cînd țĭ-oĭ trage una! (subînț. aĭ să vezĭ pe d***u, aĭ s´o pățeștĭ!). (Sursa: Scriban )
