CANAPELÚȚĂ, canapeluțe, s. f. Diminutiv al lui canapea. – Canapea + suf. -eluță. (Sursa: DEX '98 )
CANAPELÚȚĂ, canapeluțe, s. f. Diminutiv al lui canapea. (Sursa: DLRM )
canapelúță s. f., g.-d. art. canapelúței; pl. canapelúțe (Sursa: Ortografic )
| canapeluță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | canapeluță | canapeluța |
| plural | canapeluțe | canapeluțele |
| genitiv-dativ | singular | canapeluțe | canapeluței |
| plural | canapeluțe | canapeluțelor |
| vocativ | singular | canapeluță, canapeluțo |
| plural | canapeluțelor |
